Un parchet intretinut respecta curatenia

Rate this post
parchet masiv stejar

Ne spargea somnul de dupa-amiza, ne strica graba cand trebuia sa plecam, atentiona toti vecinii la fiecare deplasare nocturna, praful depus pe deasupra era imposibil de privit si mai se curata si foarte greu…

Cam multe pacate in carca unui parchet, nu-I asa?

Pe toate I le-am imputat parchetului nostrum de stejar la care bunica nu voia sa renunte deloc. Desi vedea cat de dificil era sa il pastram curat nu putea sa se desparta de el si pace. Era intre ei o relatie aproape romantica de neinteles pentru ceilalti. Mi-o amintesc cum se chircea pana o dureau genunchii doar ca sa-l spele cu carpa pe vremea cand nu erau mopuri. Avea atata rabdare incat ramaneam uluita, nu o deranja nici apa murdara pe care trebuia sa o atinga cand clatea carpa, nici mirosul puternic de praf ce ii venea in nas la fiecare miscare.

Am incercat sa o conving ca s-au inventat alte feluri de parchet replica ei, insa era transanta. “ Nu rezista cele noi cat a rezistat asta, decat cu altul mai bine ma intorc la linoleum! “ O alta coarda sensibila a fost curatenia, dar  fara efort, ii placea in general si sa o faca si sa o pastreze, de ce sa se chinuie?

DAR… incercarea de-ai demonstra ca un parchet nou ar fi mai usor de lustruit a fost si ea sortita esecului. “Ce fac cu mana e sfant, prefer sa stau in genunchi si sa frec cu carpa!” Cum cu incapatanarea e greu de luptat am adoptat o strategie, sa schimbam parchetul cata vreme e plecata la tara. Zis si facut, am asteptat sa plece pe o perioada mai lunga pentru muncile campului si am actionat. Am deschis internetul, am cautat un magazin parchet Bucuresti si am facut o comanda.

A doua zi transportul ne era la scara, bunicul optase pentru un parchet masiv tot din stejar, pentru ca,  spunea ca are mai multa rezistenta. Casa lui, regula lui, eu as fi vrut gama de parchet stratificat ca sa evit alte munci de improspatare a aspectului si daca pomenesc de stabilitate dimensionala categoric parchetul masiv pierde teren.  Alegerea era facuta si o data adus acasa toata treaba era aproape terminata, tata se pricepea sa-l puna si cu un adeziv parchet in cateva ore podeaua era noua.

Culmea este ca, la intoarcere bunica nici macar nu a observat din prima schimbarea, dupa nu mai avea sens sa  se planga de ceva, ii placea pe. ce calca.

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: