Si cel mic simte ca s-a schimbat ceva

Rate this post

E prea mic pentru a pune intrebari acum, dar totusi simte fiecare schimbare. Am incercat sa-l ferim de stresul mutarii si totusi privea lung spre lucrurile pe care le strangeam, apoi mergea sa cerceteze locul lasat de ele.

Mangaia sacosele si sacii cu o nostalgie iesita din comun, apoi cu niste ochi nedumeriti si mari ne intreba ce se intampla.  Se strecura in bratele mele ascultand cu rabdare o explicatie.

Cel mai mult a suferit cand nu si-a mai gasit jucariile, am preferat sa le adunam pe cand dormea, cand s-a trezit a stat posac in coltul lor pana nu am scornit cea mai interesanta poveste care sa-l ademeneasca in alta parte.

Pe tot parcusul drumului de noapte a fost agitat, chiar si in somn  desi el doarme mai mereu linistit..

In primele zile  in Bucuresti fie cauta sa deschida toate usile, probabil ca sa caute spatiul cu care era obisnuit, fie trantea fiecare jucarie.

Inca nu am depasit teama ca nu se va adapta usor si incercam sa compensam lipsa de spatiu prin iesiri dese si prin stimularea fiecarei actiuni pe care o face in interior.

Am invatat  ceva de la el in perioada asta. Ne-a invatat ca  nicio poveste frumoasa nu e mai buna decat un adevar chiar daca acesta  e spus pe intelesul celor mici de varsta asemeni lui.. Stresul mutarii fost-a unul mare.

foto

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: