cererea  in casatorie am facut-o eu si burta mea imensa. Acum trei ani  il ceream de barbat. Stateam lungiti in pat dupa o zi lunga si obositoare, evident alta zi ce debutase cu o cearta in casa a lor mei, una pe care voiam sa o aruncam in uitare.
El isi strecurase bratele pe dupa noi si cauta sa dea mana cu fiu-sau ce nu mai avea astampar in burta mea imensa. Eu ma straduiam sa raspund unei singure intrebari ce ma framanta de cateva saptamani: Ce sa fac ca sa nu ii las pe ai mei sa desparta?

Pentru ca, oricata dragoste era intre noi, ei nu ne voiau impreuna, era limpede si tocmai din acest motiv zilele ne incepeau la fel, cu un scandal. Imi scobeam mintea in cautare de raspunsuri practice, cand, adevarul m-a lovit ca o revelatie. Trebuia sa-l cer de barbat! L-am privit lung cum se amuza de activitatea intensa a copilului nenascut si m-am intrebat ce va spune? Cum ma va mai tine in brate dupa marea intrebare? Va vrea ? Ce impresie ii va face indrazneala de a face Crearea in casatorie.

Si totusi era nevoie de curaj, cineva trebuia sa faca cererea in casatorie

Dupa ce am tras adanc aer in piept, ca si cum as fi inceput un discurs, l-am intrebat:
– Vrei sa te casatoresti cu mine? Acolo in linistea noptii, lumina romantica a veoizei si joaca micului nostru pui cu suflet…stand lungiti in pat, acela era momentul.
S-a oprit pentru cateva secunde ce mi s-au parut infinite apoi m-a strans tare la piept acceptand piciorele in ficat ale micutului, care nu stia de ce e strans si mi-a replicat cu cel mai categoric “da” de pana atunci.

Emotia indraznelii m-a facut sa uit de toate si sa las sa-mi scape un mic tipat de fericire.
Aveam aproape un an de relatie, de 5 luni si jumatate eram gravida, trecusem printr-o separare, dar ne apropiasem si mai tare dupa… simteam ca viata nu poate sa decurga la fel daca ai mei reuseau sa ne desparta.

Trecuseram prin atatea impreuna, lucruri dificile ce ne-au unit si ne-au crescut respectul unuia fata de celalalt, era momentul sa punem capat greutatilor si sa pornim pe alt drum, al nostru, in trei.
– Si cand vrei sa facem asta?
– Ah, bineinteles ca la toamna, i-am raspuns repede de teama sa nu-mi spulbere acest vis.
– Alege tu, te pricepi la date si lasa in seama mea aceasta grija.

Am calculat  repede sambetele si cel mai mult imi placea cum suna 21 septembrie. Avea o vibratie aparte ziua aceea si atunci trebuia sa ne casatorim, era ziua celei mai bune prietene din copilarie, zi in care mereu se intamplase ceva frumos, la fel urma sa fie si pentru noi.
I-am spus si lui decizia mea si totul era pus la punct. Mai trebuia doar sa vina toamna.

Sursa foto