Cum mi-a adus „aş vrea” un interviu pentru o slujbă

Am o stare indescriptibilă. Un clocot interior nu-mi dă pace şi parcă îmi pune sângele pe fugă. Am aruncat în eter mii de gânduri, multe dintre ele negative şi mi-am dat seama că îmi pare rău pentru fiecare.

Muşc din roadele tristeţii cu o plăcere nebună, mă zbat şi alerg după răspunsuri şi de fiecare dată mă opresc înainte de-a începe orice acţiune. Azi în timp ce aşteptăm să mi se trezească pruncul şi îmi scăldam privirea în marea fără noimă a facebook-ului m-am ales cu un interviu pentru o slujba . Nici acum când scriu despre asta nu-mi vine să cred.Cum mi-a adus "aş vrea" un interviu pentru o slujbă

 

Povestea a început de la Sonia care a distribuit o imagine din care aflăm că Grafică plus angajează personal şi ne întreba dacă vrem să-I fim colegi. I-am spus că “aş vrea”, dar doar pentru că simţisem o căldură aparte în suflet. Nu ştiu de ce, dar aşa am simţit. Nici nu am stat prea mult pe gânduri până să-I răspund, abia identificăm acea senzaţia şi cuvintele erau scrise. Am apăsat Esc şi-am ieşit de pe imagine. Am mai citit un titlu de articol şi m-am uitat în dreapta la notificări şi aveam una. Am deschis-o cu sufletul strâns şi la fel de încălzit şi-am citit chemarea simplă de la tipografia grafica plus: “hai”.

Cum mi-a adus „aş vrea” un interviu pentru o slujbă

Din nou am dat curs inimi şi-am răspuns cu “ne vedem joi”. Peste alte câteva minute aveam programare pentru interviu la ora 12.

Am închis facebook-ul surprinsă şi entuziasmată în acelaşi timp. E primul interviu la care am curajul să merg după ani buni. Mă copleşesc emoţiile şi-aş vrea să nu fie la fel ca gândurile care îmi trec prin minte, negative, ci să mă stăpânească zecile de motive pentru care am zis aş vrea. Mă uit la David şi ştiu că şi el ar vrea să-şi ştie mama muncind pe bune şi nu irosindu-şi timpul în proiecte efemere.
Acuma mă lupt cu un infinit de întrebări: “dacă nu sunt suficient de pregătită? “cum conving? Ce mă fac cu emoţia?, “mă voi descurca cu întrebările capcană?”, “ce haine îmi pun?” “dacă mă vor privi cu neîncredere?” “pot să primesc un refuz?”
Se zbat toate în mintea mea, David mă cheamă la joacă, mi-am pregătit cv-ul şi cea mai bună rochie, scriu şi mă întreb cum mă voi mai surprinde.
Habar nu am dacă am să fiu colegă Soniei, dar cu siguranţă aş vrea!

sursa foto 

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

5 comentarii publicate

  1. Mă bucur mult că o să te cunosc și altfel decât virtual. 🙂 Cât despre interviu… vreau să îți spun că la Grafica sunt oameni faini, iar persoana care decide ce și cum este un om de nota zece. Am trecut și eu prin stările despre care povestești. Și îi spun, uneori, șefului meu, că eu, una, nu știu dacă mă angajam. 🙂 Nu eram ceea ce căutau ei, nu știam multe lucruri. Lucruri esențiale! Dar am primit o șansă și am profitat de ea. Așa că… Sus capul! Bafta! Și dacă vrei un sfat… Mergi la interviu cu inima deschisă, fii sinceră și directă, dar mai ales curajoasă. Doamne ajută!

    • De dimineata ma tot gandesc la cuvintele astea, daca inchid ochii le stiu pe din afara, fara exagerare. Mi-au spulberat o mare parte din emotii si m-au ajutat sa inteleg ceva, nu trebuie sa imi fie teama de mine, de nestiinta mea, de fapt nu trebuie sa ma tem de nimic. Multumesc din suflet si abia astept sa ne vedem dincolo de monitoare. 🙂

  2. Poti sa ma invidiezi draga Potecuta, ai un bun motiv, Sonia este intr-adevar un om deosebit si vreau sa il cunosc, pare incredibil ca asta se va intampla maine. Multumesc foarte pentru gandul bun.

Trackback-uri și pingback-uri 2

  1. Rujul şi rochia elegantă mulată pe tristeţe – Jurnal de mamică de rege mic
  2. De ieri m-am reapucat de scoala, fac un curs de comunicare | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Fantoma de la operă, Gaston Leroux

Fantoma de la operă, Gaston Leroux, Aveam cartea în biblioteca demult, încă de pe când se comercializa cu colecţia adevărul,

Închide