David al meu iubeşte mult, cu patimă. L-am învăţat să ia în braţe pe oricine simte, pe oricine vrea, atunci când simte, oricând. S-a molipsit micuţul şi îmbrăţişează cu patimă ori de câte ori vrea să arate cum iubeşte el.
Prin casă îmbrăţişează sânii mei în timp ce doarme, pernă, genunchii tatălui său, ursul din pluş, pe mine mai la tot pasul…
Pe afară tot aşa, îi vine să ia în braţe câinii, copacii, maşinile, oamenii care îi zâmbesc, dar mai ales copiii.
Azi, în timpul plimbării ne-am întâlnit cu o prietenă din copilărie şi fetiţa ei. Ele grăbite, noi stingheriţi de căldură, copiii veseli… totul până când năvalnicul meu rege s-a dus s-o ia în braţe pe copilă.
O dată l-a lăsat, dar el mai cerea o îmbrăţişare, un zâmbet, o hârjoneală.
-Nu vreau, zicea fata, urmându-l aşa în îmbrăţişare.
Eu mă uitam la ei amuzată cum dansau în cerc înlănţuiţi de braţe şi-am zis fără a ştii ce urmează:
– Staţi să vă fac o poză! Şi dau să-mi scot telefonul.
Copila neliniştită îşi caută mama cerându-I să plece, al meu fecior îi cerea să stea la “posa”… şi fugeau tot intro îmbrăţişare forţată. M-am mustrat pentru gândul pripit, am înţeles că fata nu îl plăcea şi că era dreptul ei să-l refuze şi m-a durut să-l văd pe al meu micuţ cerând afecţiune.Nu am reuşit să îl facem să se despartă de ea până nu l-a luat taică-su în braţe.
Atunci a izbucnit în hohote de plâns.
M-am simţit vinovată şi-am încercat să-I spun că aparatul foto nu face poze faine la soare şi că fetei îi era foame şi de asta voia să plece. Dureros, dureros şi greu… şi pentru noi.
Cum să spui unui copil de 2 ani şi 8 luni că a fost respins?
sursa foto
Am beneficiat de îmbrățișarea lui. 🙂 Aveți o minune de copil!
Copilul zice acum “pup tanti cu pixu`”
O, dragul de el!