Cererea in casatorie am facut-o eu si burta mea imensa. Acum trei ani il ceream de barbat. Stateam lungiti in pat dupa o zi lunga si obositoare, evident alta zi ce debutase cu o cearta in casa a lor mei, una pe care voiam sa o aruncam in uitare.
El isi strecurase bratele pe dupa noi si cauta sa dea mana cu fiu-sau ce nu mai avea astampar in burta mea imensa. Eu ma straduiam sa raspund unei singure intrebari ce ma framanta de cateva saptamani: Ce sa fac ca sa nu ii las pe ai mei sa desparta?
Pentru ca, oricata dragoste era intre noi, ei nu ne voiau impreuna, era limpede si tocmai din acest motiv zilele ne incepeau la fel, cu un scandal. Imi scobeam mintea in cautare de raspunsuri practice, cand, adevarul m-a lovit ca o revelatie. Trebuia sa-l cer de barbat! L-am privit lung cum se amuza de activitatea intensa a copilului nenascut si m-am intrebat ce va spune? Cum ma va mai tine in brate dupa marea intrebare? Va vrea ? Ce impresie ii va face indrazneala de a face Crearea in casatorie.
Si totusi era nevoie de curaj, cineva trebuia sa faca cererea in casatorie.
Dupa ce am tras adanc aer in piept, ca si cum as fi inceput un discurs, l-am intrebat:
– Vrei sa te casatoresti cu mine? Acolo in linistea noptii, lumina romantica a veoizei si joaca micului nostru pui cu suflet…stand lungiti in pat, acela era momentul.
S-a oprit pentru cateva secunde ce mi s-au parut infinite apoi m-a strans tare la piept acceptand piciorele in ficat ale micutului, care nu stia de ce e strans si mi-a replicat cu cel mai categoric “da” de pana atunci.
Emotia indraznelii m-a facut sa uit de toate si sa las sa-mi scape un mic tipat de fericire.
Aveam aproape un an de relatie, de 5 luni si jumatate eram gravida, trecusem printr-o separare, dar ne apropiasem si mai tare dupa… simteam ca viata nu poate sa decurga la fel daca ai mei reuseau sa ne desparta.
Trecuseram prin atatea impreuna, lucruri dificile ce ne-au unit si ne-au crescut respectul unuia fata de celalalt, era momentul sa punem capat greutatilor si sa pornim pe alt drum, al nostru, in trei.
– Si cand vrei sa facem asta?
– Ah, bineinteles ca la toamna, i-am raspuns repede de teama sa nu-mi spulbere acest vis.
– Alege tu, te pricepi la date si lasa in seama mea aceasta grija.
Am calculat repede sambetele si cel mai mult imi placea cum suna 21 septembrie. Avea o vibratie aparte ziua aceea si atunci trebuia sa ne casatorim, era ziua celei mai bune prietene din copilarie, zi in care mereu se intamplase ceva frumos, la fel urma sa fie si pentru noi.
I-am spus si lui decizia mea si totul era pus la punct. Mai trebuia doar sa vina toamna.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto unsplash.com
Să fiţi fericiţi mereu! Sănătate multă, să vă vedeţi puiul mare!
Sa iti fie auzite cuvintele, potecuta, multumim.
Draga mea, noi suntem femei de actiune, nu gluma. Si eu l-am cerut pe al meu in casatorie, dar un pic mai voalat. Eram in parc, ne plimbam de mana si vorbeam tot felul de nimicuri. La un moment dat nu stiu ce mi-a venit, dar m-am oprit si i-am spus: “Auzi, sa stii ca eu m-as casatori cu tine, daca ai vrea”. Si el a zis:”ok”. Iar peste cateva saptamani in care nu am mai vorbit despre asta, a venit la mine intr-o dimineata, si mi-a zis: “ce spui, alegem data?”. Am ales-o in urmatoarele 5 minute, ne-a placut 23 mai. Si asta a fost. Avem un an si ceva de casnicie si a fost un lucru minunat sa ne casatorim. Degeaba lumea spune ca e numai o hartie, noi am simtit-o ca pe o legatura si mai puternica intre noi.
Casa de piatra, draga mea si multa, multa fericire!
Si parca-i bine ca in momente esentiale sa ai intiativa si sa nu-ti lipseasca dorinta de actiune.
Povestea cererii voastre are aer inocent.
Toata fericirea sa fie in familia si in casa ta, draga Dana.
ce emotionant povestesti!
Multa fericire si armonie la voi!
Ce poveste frumoasa! <3 Sa fiti la fel de happy impreuna si peste 10..20..30 de ani, alaturi de puiul vostru! 🙂