O poveste din ţara în care se pierde Timpul

Rate this post

O poveste din ţara în care se pierde Timpul Ce ar fi să vă povestesc cum am stat la rând aproape o oră după un singur om? Interesant zic, devreme ce mi-am lăsat articolul planificat pentru azi în ciorne doar ca să vă spun o întâmplare de la bancă. S-a întâmplat să fie BRD, nu pentru că celelalte ar avea alt regim, ci doar pentru că acolo am avut în după -amiaza asta treabă.
Noroc că aerul condiţionat era dat tare şi am simţit un confort pe toată perioada aşteptării altfel plecăm.

În micuţa agenţie aveam în fata două persoane când am intrat, am zis că merge repede mai ales că prima doamnă cu care funcţionara vorbea familiar deja îşi semna chitanţa. Ascultând conversaţia lor am aflat că femeia de la ghişeu (singurul deschis) nu prea dormise bine şi se mişca greu, aşa că intro zi de luni.

Oricât de greu s-ar mişca totuşi, în faţa noastră mai era aproape o singură persoană. După ce prima de la coadă a plecat a urmat un domn cu o plasă roşie ce dorea să-şi depună bani în cont.

Funcţiona i-a luat banii şi-a început să numere. Un teanc, scria ceva în laptop, al doilea, nota încă ceva, al treilea… al cincizecilea şi tot aşa. După al nşpelea  o babă din spatele nostru vine şi ne bate pe umăr:

– Ce face domnu`, nu mai gată? Până şi ea care stătea pe scaun îşi pierduse răbdarea.
Am ridicat din umeri şi-am oftat. Contul lui era uriaş, funcţionara făcea ce putea şi nimeni alta nu era pe celelalte scaune ca să ne preia şi pe noi.
Uşa se deschidea încet şi mai intra cineva, am crezut că vom face o coadă până la capătul străzii, dar majoritatea ce venea avea treabă la robot ca să-şi plătească facturile. Ce uşurare.

David mânca fericit un covrig şi îmi cerea rând pe rând pliantele cu reclame ca să nu se plictisească…

Funcţionara încă număra, răbdarea noastră se întindea la maxim, singurul detaşat era omul cu bani mulţi, stătea relaxat cu coatele pe ghişeu… pierdusem şirul teancurilor lui şi doar când o pungă cu monede făcu un zgomot asurzitor ne-am trezit din amorţeală… TERMINASE oare?

Oh, da… Acea era ultima depunere şi funcţionara deja îi scana hârtia de semnat. Aleluia!
S-a întors şi ne-a aruncat o privire supărată tuturor de parcă i-am stat în coasta atâta timp…

Deh, dacă alt sistem bancar nu avem, ce să facem domnu`?
În ţara asta extraordinară nu există
– Funcţionari plătiţi pentru a prelua nevoile  noastre.
– Sisteme operaţionale care să ne ajute să câştigăm timp.
– Instituţii care să înţeleagă că fiecare dintre noi e important la rândul său.
Aceasta a fost povestea din ţara unde se pierde cel mai bun avut, timpul. se pierde Timpul repede

sursa foto

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Idei despre ce-ai putea să scrii când nu ai inspiraţie – Jurnal de mamică de rege mic

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: