Nu judecaţi copiii prin prisma părinţilor

Nu judecaţi copiii prin prisma părinţilor. Am un gol în stomac încă de la prânz, nu vă gândiţi că nu mi-am luat masa, ci doar am văzut o mamă diferită.
Ne-am oprit pe o bancă ca să ronţăim un covrig, noi ăştia mai mari am rămas locului ne-am văzut de cercul nostru, dar David cu cercul lui în mâna fugea după porumbei pe iarbă. În vremea asta s-a apropiat un băieţel de vreo trei ani care a luat-o la fugă ca să se joace cu năzdravanul nostru. Mama lui îl urmă strigându-l şi împingând o bicicletă. Al nostru  îşi arata toţi dinţii spre noul venit, băiatul îi întindea o jucărie albastră. Dacă am văzut că maică-sa îl tot strigă pe Mihai  l-am chemat la mine pe David.

Când femeia a ajuns lângă noi şi-a chemat copilul care, vrând să-l ajungă pe posesorul de covrig, a căzut în fund.

– Asta îmi trebuia, zice femeia indignată refuzând să ne privească ca şi când am fi fost nişte arătări ciudate. Asta-mi trebuia, să te murdăreşti! Vino la mine să te şterg. Îl ia în braţe, îl scutură pe fund şi îi dă să meargă spre bicicletă.
Mihaiţă începe să urle. El îşi dorea să se joace cu David.
Mama îl aşează nervoasă în jucărie şi zice:
-El nu se joacă cu tine, el papa şi după ăia merge la nani. Noi mergem la parcul nostru şi acolo se joacă toţi copiii cu tine.

Categoric, definitiv, nu avea voie cu baiatul nostru.
A început a împinge nervos bicicletă şi au plecat, de departe am auzit:
– Nu se juca cu tine, s-a speriat de tine, nu ai văzut?

Noi am rămas muţi de uimire pe banca uitând de covrigi, David tăcea şi se uita la un porumbel…

Nu judecaţi copiii prin prisma părinţilor

David şi părinţii lui sunt uneori nedemni de a fi priviţi sau de a avea companie.
Am un gol în stomac fiindcă am înţeles că lumea ne respinge copilul nu pentru că el nu ar vrea să se joace, ci pentru că noi îl însoţim. Am înţeles că sunt părinţi care încă îşi mai ceartă copiii când se murdăresc. Am înţeles că noi, ăştia cu probleme de sănătate, suntem stigmatizaţi pentru marea majoritate. Am înţeles că David va avea restricţie la prieteni la îndemnul părinţilor lor.  Am înţeles încă o dată că trebuie să îl pregătim mult pentru asta. Am simţit a doua oară cum mi-a fost copilul respins si doare.

sursa foto https://florinrosoga.ro/

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Cât de mult seamănă David cu mine

Cât de mult seamănă David cu mine Mult, aşa a spus toată lumea din prima clipă în care ne-a văzut...

Închide