33, despre dragoste pur şi simplu

Rate this post

Acum 33 de ani, tot intro zi de marţi, veneam în braţele mamei cu un hohot de plâns. Eram mică, foarte mică, nici un kilogram nu aveam, aşa că, îi era temă să nu mă frângă şi mă îmbrăţişa mai rar.

Peste un timp m-am separat de ea din motive independente de noi şi i-am dus dorul în fiecare zi, dar mai ales de ziua mea.

Fiecare 2 august era pentru mine o pată neagră în calendar. În copilărie mi se pregăteau petreceri la tara pentru care nu eram decât un motiv şi nu o sărbătorită.

Oamenii mari ce se strângeau pentru mine petreceau între ei uitându-mă intrun colţ al grădinii. Seara, aproape de fiecare dată, se termina cu o ceartă între ai mei, iar eu adormeam cu lacrimi în ochi întrebându-mă unde greşisem?

Mai târziu, după ce euforia petrecerilor s-a terminat pentru că nu mai mergeam la ţară m-am trezit mereu singură în camera mea, fie cu nasul aplecat asupra unei cărţi, fie în faţa calculatorului căutând companie. Plângând.
La 29 de ani s-a schimbat  totul, îl întâlnisem pe EL iar zilele mele au început să numere frumuseţea  din ele.
La 30 aveam o burtă imensă şi veselă care îmi făcea sufletul să cânte.
La 31 ţineam un mic rege la sân şi mă plimbam prin parc fericită zâmbind, alăptând, iubind, explorând fericirea.
La 32 o mânuţă mică stătea în mâna mea cu gingăşie şi la fiecare pas mă întreba “ce e asta, mami?”

Azi, la 33, vocea clară a regelui mic îmi cânta “muţi ani, mama mea dragă”.

Încă mi-e dor de mama, încă mă inteapă în suflet amintirile dureroase, încă mai suspin cu povara singurătăţii în gând, dar ziua mea nu e despre asta, ci e despre:
– Fiecare lucru frumos pe care reuşesc să-l fac.
– Toate gândurile bune pe care le-am primit.

-Imbratisari nenumarate.
– Despre “aici şi acum”, nu despre vremuri trecute.
– Despre cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Un castel din cuburi.
– E despre puterea de-a iubi fără teama.

Ziua mea e despre dragoste pur şi simplu.

sursa foto 



4 thoughts on “33, despre dragoste pur şi simplu”

  • WOW, parcă ai fi parte din povestea mea de azi. Cata vreme ai gasit printul, ai regele si povestea ..lucrurile nu vor mai fi triste, nici cu nostalgii întunecate, ci cu speranță. La mulți ani, Roxana! 33 chiar e număr..magic și..sfânt!

  • La mulţi ani!

    Eu cred ca te înțeleg, cu toate ca n-am fost lipsit de părinti. Ziua mea era mereu sărbătorită, pentru ca era pregătit, oricum, Crăciunul. De aceea nici mie nu mi-au plăcut sărbătoririle zilei mele de naștere.
    Dar tot răul spre bine, caci sunt convins ca acele sărbători ti-au influențat viata, învățându-te ce greșeli sa nu faci ca părinte.

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: