Îndatoririle mele şi îndatoririle tatălui său

De când a fost David foarte mic ne-am împărţit sarcinile între noi. Sunt lucruri pe care unul dintre noi le face mai repede şi mai eficient decât celălalt şi atunci am echilibrat balanţa asumându-ne ceea ce ne reprezenta mai bine.

Îndatoririle mele şi îndatoririle tatălui său

Când e langă mine stie că:
– Eu îi dau să mănânce.
– Am grijă de garderoba lui.
– L-am învăţat să folosească oliţa.
– Îl ajut să se spele pe mâini sau pe dinţi.
– Ii susţin activităţile creative ca: desenatul, coloratul, jucatul în parc.
– Îl supraveghez în magazine, nu pentru că şi-ar strecura mânuţele în printre produse, ci pentru că tinde să meargă în faţa noastră uneori.
-Eu citesc poveştile de fiecare zi.
-Îi explic unde greşeşte cu calm şi răbdare.
-Îl ajut să facă ordine.
-Îi arăt toate obiectele din jur.
-Îl îndemn să nu se teamă de nimic: să ceară, să spună ce simte, să îndrăznească.
Cu taică-su el descoperă:
– Că lucrurile dificile se fac între băieţi.
– Cum se poartă o cămaşă.
– Unde se ţine încălţămintea după ce venim de afară.
– La ce foloseşte o şurubelniţă.
– Plăcerea scărilor coborâte în fugă.
-Ce înseamnă puterea fizică
-Autoritatea masculină.
– Fascinaţia imaginilor privite de sus.
– Bucuria de-a inventa tot felul de obiecte.
– Datul în leagăn.
Am făcut delimitarea asta şi pentru a oferi copilului şansă de a relaţiona cu fiecare dintre noi, pentru a nu pune monopol pe timpul şi activităţile celui mic şi pentru a-l deprinde cu ceea ce putem face fiecare mai bine. Rezultatul e unul pe măsură, puştiul a învăţat unde şi cui să ceară răspunsuri atunci când are nevoie de ele.
sursa foto

Share

One thought on “Îndatoririle mele şi îndatoririle tatălui său

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: