panza de paianjen

Panza de paianjen, Cella Serghi

Panza de paianjen nu a fost o surpriza placuta pentru mine cu toate datele pe care le stransesem despre ea inainte de a o citi. Am crezut ca un roman autobiografic plin de melancolie si de sensibilitatea marii, o carte ce a primit aprecierea lui Camil Petrescu nu ar putea sa ma surprinda decat in mod placut, dar m-am inselat.

Desi Cella Serghi foloseste cu maiestrie cuvintele, vrajeste cu metaforele sale, construieste caractere delicate, nu reuseste sa scoata povestea din monotonia unei vieti rutinate si banale.

 

Diana Slavu, eroina plina de rafinament si frumusete a romanului ajunge sa confunde cu monotonia povestii pe care o traieste.
Nascuta intro familie saraca, Diana lupta pentru a castiga dragostea mamei sale care o privea cu raceala si o trata cu o indiferenta dureroasa. Cu tatal sau vesnic lefter fetita are o relatie incordata pana cand ii accepta iesirile galagioase, dar il accepta, pentru ca, totodata ii descopera si latura blanda. Sora mai mica, Maricica nu face altceva decat sa o invidieze tot timpul si pentru orice.

Asupra acestei familii planeaza un secret din trecutul mamei, secret ce va ramane nedeslusit, dar lasa sa se dezvaluie banuiala ca Diana nu ar fi fata omului care o creste, ci a unui fost iubit al celei care i-a dat viata.

Nici continua alergatura dupa bani si nici lipsa lor nu o va marca pe Diana mai tare decat o va face marea. Pe malul ei isi petrece copilaria si se va simti vesnic legata de acest loc magic.
In adolescenta, cand frumusetea I se coace, tanara juna intalneste o fata a carui prezenta o va marca, Ilinca Dima, o fiinta insignifianta, dar bogata o va cucerii definitiv pe sirena de la Mangalia. Devenind prietena cea mai buna a Ilincai, Diana nu face altceva decat sa isi etaleze si mai tare farmecele si sa capete incredere in sine.

Ilinca in tot acest timp duce o viata de spectator si o venereaza pe frumoasa blonda pentru entuziasmul si dezinvoltura ei. Tocmai prezenta noii sale prietene o va face pe cea dintai sa simta saracia ca pe o panza de paianjen care se tese continuu tinand-o pe loc, acoperindu-i nazuintele si visele.

Ajunge sa-I fie rusine de statul ei social si sa-l renege si incearca sa se desprinda din aceata capcana numita panza de paianjen.

Diana paraseste Bucurestiul, orasul in care locuieste, pentru a petrece o vacanta la mare. Acolo, in zgomot de valuri, soare aramiu si o veselie continua se indragosteste iremediabil de Petre Barbu, un pictor care si el iubeste marea, dar e vesnic trist si nu raspunde cu aceleasi sentimente incercarii Dianei de a se apropia de el. Aceasta dragoste platonica o va urmari toata viata, tipologia lui Petre Barbu o va influenta definitiv in alegerile viitoare.
In bratele lui Michi Ioanescu ajunge din dorinta de a scapa de saracie si de a da curs intentiei mamei de a casatori. Michi provine dintro familie bogata, asa dupa cum tanara isi doreste, dar se afla in totala opozitie cu firea ei visatoare.

Pe Alex il intalneste pe malul marii la Balcic si se indragosteste din nou. Asemanarea dintre Alex si Petre exercita  o putere magnetica asupra femeii. Aceasta noua situatie facand-o sa se arunce in bratele barbatului si sa traiasca o iubire, curata, adolescentina, adevarata.

Pentru ca inca era sotia lui Michi, Diana traieste acut si adanc o depresie simtindu-se batrana si obosita desi pe umeri nu poarta multi ani. Panza de paianjen se intinde sa o sufoce.
Atunci cand alege intre cei doi barbati, afla ceva ce o va destabiliza, sotul o inseala la randu-i.
Nici macar cu Alex nu e fericita, incercand sa-l pedepseasca mereu pentru ca da atentie si altor femei.
Fiecare intamplare e notata de Diana in niste caiete ce le incredinteaza Ilinca atunci cand fuge de trecut. Ilinca o descopera abia in timpul lecturii si ii imprumuta parca experienta dramatica.
O viata povestita in caiete, o incercare de autodepasire esuata, o eroina frumoasa, dar totusi stearsa care, nu isi depaseste rutina.
Asemanarea romanului Cellei Serghi cu cel semnat de Camil Petrescu, Patul lui Procust, ma face sa numesc si incercarea scriitoriceasca drept fiind una lipsita de originalitate, o idee imprumutata pana la refuz, o poveste si un parcurs fara sinusoide si fara lucruri care sa te faca sa tresari.

sursa foto 

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Inel de logodna cu diamant

GUEST POST Fiecare din noi ajuns la momentul ACELA suntem intr-o dilema. Si chiar cei foarte hotarati si care si-au...

Închide