Fimoza, o problema reala a fiului meu

Cand vine vorba de fimoza parerile sunt impartite. Unele voci spun ca se va vindeca pe cale naturala, altele ca este nevoie de o decalotare constanta pentru ca problema sa nu persiste.
Mie inca imi rasuna in urechi raspunsul dat colegei mele de salon de catre doamna doctor neonatolog: “Nu e nevoie sa-I faci nimic, nu-I masturbam de la varsta asta!”

Nu am inteles de ce aroganta trebuie impletita cu vulgaritatea atunci cand nu vrei sa intri intrun subiect si nu am inteles de ce ca proaspata mama nu ai acces  informatii pe intelesul tau, dar educatia mai are multe de facut pana si in randul celor ce sunt doctori.
Am plecat acasa cu ideea  ca trebuie sa ii fac nimic suplimentar in timpul toaletei intime ca la prima intalnire cu medicul de familie informatia sa se rastoarne total.
“Trebuie sa-l decalotezi incet si cu blandete, o data la doua zile, dupa baie, altfel vor aparea complicatii si peste un timp mai apropiat sau mai indepartat va avea disconfort la urinare si in relatia lui intima.

Am luat drept litera de lege ce mi-a spus si am inceput sa il decalotez si sa-l spal cu apa si sapun in zona aceea o data la doua zile.

fimoza la bebelusi

Dar ce este fimoza?

“Fimoza este definita prin existenta unui orificiu preputial stramt, datorita unui inel fibros preputial, care nu permite decalotarea glandului.” conform medlife.

Fimoza la cei mici este una fiziologica, deci, draga mea mamica de baiat, daca il vei decalota la timp nu are sens sa te ingrijorezi.

Eu am avut grija sa:
– Ii schimb scutele murdare la timp, mai ales cele murdare de caca.
– Nu fac decalotarea fortat pentru a evita durerea.
– Sa il clatesc bine de orice urma de sapun din zona penisului cu apa calduta.
– Nu insist cu cremele daca aparea o roseata, ci doar sa ii aplic bepanthen si sa urmaresc evolutia si involutia acesteia.
– Aveam sa ii spun ca aceasta joaca este necesara si desi era foarte mic se obisnuise cu decalotarea la baita.

De acum ii iesea glandul cu usurinta, asa ca la un moment dat, in jurul varstei de 8 luni m-am oprit din a-l mai decalota. Sa nu faceti aceasta greseala.

Preputul acoperea glandul si apoi decalotarea a devenit imposibila.
Nu am vrut sa ii provoc dureri si am plecat la medicul de familie care, evident ca m-a mustruluit si m-a sfatuit sa il duc pe micut la un medic chirurg pediatru pentru o interventie locala.
Habar nu aveam cum se va face aceasta, daca va implica si anestezie locala sau totala, ce va impune tratamentul de dupa. Auzisem ca, aici la Deva, chirurgii pediatrii opteaza pentru anestezia totala si pentru ca mi s-a parut prea mic, avea 1 an si doua luni, am vrut sa mergem la Bucuresti pentru interventie.

Avem sansa ca nasul lui David sa lucreze la Maria Currie. Am vorbit si-am stabilit ca pe 20 mai (anul trecut) sa mergem acolo.

Dimineata inarmati cu o trimitere si o copie a certificatului de nastere ne-am prezentat la fisier.
Nasul si-a luat rolul in serios si ne-a pus o vorba buna la chirurgul cu care aveam de-a face.

Copilul era vesel si alerga pe culuarul larg si luminos al policlinicii. Eu stateam cu inima in gat privindu-l si asteptand. La usa chirurgiei pediatrice mai erau un baiat cu o entorsa la picior si altul cu o mana in ghips si o ecografie in mana. Dupa ei era randul lui David cu fimoza lui.

L-am chemat si i-am mai spus o data ca nenea doctor ii va face o bubita la cuc, dar ca nu trebuie sa se sperie, ca totul va dura putin si va fi mai apoi bine.

Baietii din fata au intrat pe rand si dupa inca un timp de asteptare isi facu aparitia in usa un barbat matahalos cu o expresie dura. “El e medicul” ma anunta nasa copilui. L-am privit cu sangele inghetat in vene si pe masura ce il ascultam dand indicatii ultimului plecat mi se invartea totul in cap.

El avea sa puna mana pe copil, daca il chinuie? daca il doare? daca…? Imi rosteam fiecare nedumerire prindu-l cu ochii umezi, cand s-a dezocupat a venit la mine si punandu-mi o mana pe umar mi-a spus:

“Voi sunteti cu fimoza?” Aratand spre cel mic si spre mine si Alex, i-am incuvintat timid din cap. “ Nu te speria, e o interventie nonchirgicala, fara niciun fel de anestezie, ” il voi pisca” putin si gata, in cinci minute ti-l si dau afara”.

M-am mai linistit, dar ma urmarea gandul ca il va durea prea tare, remuscarea ca nu l-a mai decolatat musca din mine adanc.

I-a venit randul si nasa a intrat cu el ca sa ne fie mai usor. Eu nu stiam daca aveam puterea sa-l tin. Am ramas afara plangand ascunzandu-ma in gulerul lui Alex. Copilul vesel de afara urla din rasputeri inautru, se speriase de halate albe si nu stia ce i se intampla.

“Hai, sus pe masa” suna vocea dura a chirurgului, dupa care urma o bataie in masa. Eu muream de plansul lui si ascultam cum incearca sa-l dezbrace. In doua minute un urlet sfasietor ne facea sa tresarim, de data asta nu doar eu, ci si Alex fusese electrocutat. Tocmai “Il piscase”. Alt tipat si o anuntare “Gata!”.

In cateva minute era langa noi, il adusese nasa, plangea in hohote cu mana in gura  eu ma afuriseam in gand din nou neputand sa il potolesc.

S-a linistit dupa ce i-am pus sanul in gura.Ne priveam si ne intrebam ce urmeaza sa-I mai facem, la medic intrase deja altcineva, nici nu stiam cine… Nasa si nasul nu intrebasera nici ei asupra procedurilor viitoare iar mie imi tremura inima sa nu mai gresesc.
Intrun final pacienta iesi si doctorul scoase capul pe usa spunandu-ne: “il decalotati la doua zile si il spalati cu apa si sapun, va veni vremea cand isi va face singur toata treaba asta.”
Cu lectia dura invatata si cu copilul ai carui ma priveau curiosi am tras adanc aer in piept si-am plecat afara.
In ziua aceea a plans la fiecare urinare ducandu-si mana la cuc de fiecare data cand simtea ceva cald. L-am schimbat des si l-am lasat putin in fundul gol pentru a intra in contact cu aerul. Inlaturasem pansamentul mic si am observat mica piscatura, era de culoare obisnuita, atat cat puteam sa vad de iodul de jur imprejur.
Probleme nu am avut, el se cerea schimbat si imi mai punea mana in zona dureroasa, peste pampers. Nu a facut febra, nu a avut roseli si nici iritatii. In doua zile nu mai avea niciun disconfort.
L-am decalotat eu pana la 2 ani si 2 luni pana intro zi cand mi-a strigat: “Fac eu cucu bau” si face o data la patru zile, dar preputul nu s-a mai lipit, iar glandul iese fara probleme.
Si nu, nu e masturbare, nici rupere de ata, e doar o decalotare fireasca si nedureroasa.

Sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

1 comentariu publicat

  1. nu e nicio regula. Fiecare scoala medicala cu parerea ei. Sunt spitale unde se face circumcizie de la nastere, altele care recomanda decalotare, altele care nu. Se fac si statistici cu cate probleme apar din fiecare zona, si nu, nu e mai rau una ca alta. Daca e sa fie probleme, o sa fie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Eu sunt femeie, Maria Cristina Tudose

Despre Eu sunt femeie nu sunt multe cuvinte de spus, e o carte simplista, narata parca de o adolescenta intarziata fara...

Închide