Trei ani cu David

Rate this post

Surazi in somn. Surazi visand poate la ziua asta speciala. Zi speciala pentru ca e a ziua ta. Ziua de 11 noiembrie in care ai schimbat vieti. Vieti care pana atunci parca nu aveau nici un rost. Rost care tu l-ai pus pe un fagas al fericirii. Fericire la care nici nu visam. Nu visam pentru ca nu aveam suficienta putere. Puterea noastra ai devenit TU.
Tu cel care urla din rasputeri la prima intalnire cu lumina. Tu cel care doar la pieptul meu te-ai linistit spunandu-mi fara vorbe: “Te iubesc, mama!”

Era acum trei ani prima noastra declaratie de iubire.
Iubire care de-atunci creste mereu. In fiecare zi cu o forta imaginabila.
Am simtit ca ma iubesti atunci cand imi mangaiai sanii plini de lapte dupa prima masa impreuna.
Ma iubeai si cand intorceai capul la fiecare miscare a mea.
Si atunci cand te-ai cuibarit pe burta mea adormind in cautarea alinarii unei dureri provocate de colici. Ma iubeai cautandu-ma noapte de noapte si atunci cand zambeai multumindu-mi ca m-am trezit pentru tine.
M-ai iubit cand ai plans nevrand sa adormi fara mine.
Era iubire si strangerea puternica de deget.
Si mai apoi cand primul cuvant a fost: “Mama!”
Eram incantata sa te privesc evoluand de la miscarile cu capul inainte prin pat, la rostogoliri ample. De la tarari constante si incapatanate, pana la sederi hotarate in fund. Parca erau toate pentru mine, o declaratie si un alt “Multumesc”.

Primii tai pasi au fost spre mine.
Te-ai plimbat in parc stangaci incercand sa imi cauti confirmarea.

Cautai frunze pe care sa mi le asezi in poala. Iubesti toamna ca si mine. Tu esti nascut toamna, esti Toamna mea cea mai frumoasa.
Te-am privit jucandu-te si apoi m-ai chemat la joaca.
Ne jucam mult de atunci.
Ai descoperit fiecare lucru si te-am simtit incantat aratandu-mi tot ce ai aflat. Cand iti era frica de noua descoperire in bratele mele fugeai.
Ai invatat sa urci scari in timp ce eu iti uram in gand ca toata viata ta sa fie precum o scara pe care sa fi capabil sa o urci, privind-o ca pe o demna provocare.
Ai pus hainele la spalat si vasele in chiuveta ca sa ma ajuti.
Ai ras din toata inima privind un pepene urias si-ai vrut sa ne pozam pe masa cu el.
Ai plans cand am plans si te-a durut orice durere a mea.
Acum ma tii de mana la fiecare drum lung, imi pui papucii cand eu nu pot sa ma aplec. Imi dai toate cate ti le cer, pentru ca, ai invatat sa faci lucruri singur.
Am descoperit o alta iubire comuna, iubirea pentru mare.
Iti multumesc pentru toate zilele petrecute impreuna, n-am fost niciodata despartiti de la acel prim 11 noiembrie.
E 11 noiembrie al tau si al nostru. Ziua aceea magica
Iti multumesc pentru acest dar, pentru tine, iti multumesc ca m-ai ales pe mine si vreau sa fii mandru de asta, pentru fiecare clipa impreuna, pentru fiecare joc, pentru fiecare descoperire si pentru fiacre “Ce e aia?” rezolvat.
Iti multumesc pentru imensa ta Iubire.
Tot cu iubire,
Mama ta.

4 comentarii publicate

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: