A nins azi de 1 decembrie. A nins in sfarsit in prima zi de iarna. La Deva ninge mai rar asa ca, inimile noastre s-au marit de bucurie. In vreme ce David se freca la ochi ca sa-si alunge somnul eu alergam la fereastra sa prind putina zapada in obiectiv.
Peste casele din fata mantia fina si alba atarna protector, dealurile, insa erau goale, peste ele parca nu a nins. Cerul isi ducea povara tot mai aproape.
In casa miroase a floricele si-a friptura cu cartofi la cuptor. Asta e intai decembrie a nostru.
Pentru mine ziua nationala nu a insemnat si nu va insemna niciodata spectacol sau parada militara. Pentru mine a fi roman inseamna altceva. Un basm, o placinta ca la bunica, un gand bun pentru cei care si-au iubit tara pana la ultima suflare, o incurajare pentru cei care ne duc renumele mai departe cu geniu si sclipire.
Cu gandurile astea serbam ziua de intai decembrie, cand a nins.
Nu mi-e foarte bine si suntem nevoiti sa ramanem acasa. Ne spunem povesti vechi, ne bucuram de primele fotografii ale diminetii si ne dorim sa simtim la fel si in anii ce vin.
La multi ani Romania mea de poveste.
Mi-e draga Romania cum mi-e draga iarana.Romania e tara mea frumoasa su pura. Uitata de oamenii pe care i-a facut mari. Parasita de cei carora le-a dat aripi.
Uitam sa iubim tot ce e mai pur din noi, hulim la nesfarsit bogatia unui anotimp. Stricam tot ce am avut mai bun si nu ne pasa decat sa facem tot ce nu avem. Am vrea sa strivim bucuria naturii. Ne bucuram doar de caldura, caldura ne da forta, zapada ne imoaie, ne face mai simpli, ne intoarce spre ce-am fost si nu mai vrem sa fim.
Ma uit cu sfiala afara si ma bucur ca a nins, in sfarsit a nins!
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
La mulți ani, dragă Roxana! Și eu simt la fel, dorința și bucuria de a-i avea pe cei dragi aproape, mai mult decât parada militară de 1 decembrie.