Cum am renuntat la „niciodata”

Intre Pot si niciodata pendulam pana mai ieri, optand pentru vesnica protectie a lui “niciodata eu” opturam puterea lui “stiu ca pot!”

Ma uit la mine cu mirare, in ultimul an pare ca structura mea interioara s-a modificat considerabil. Exista o sumedenie de lucruri ce nu le mai simt si nici nu le mai fac la fel, exista o suma de reactii total noi pe care le descopar constant.

  • Am stabilit chiar o lista cu lucruri ce nu as mai vrea sa mi se intample niciodata. Acel niciodata, pe care, de cand cu lecturile mele din ramura dezvoltarii personale il inlocuiesc cu Pot!

intre pot si niciodata

  • Pot sa imi stabilesc obiective fara sa-mi mai fie teama de esec. Mi-am propus sa-mi controlez greutatea impunandu-mi un regim de detoxifiere. Pana in prezent sunt cel mai bun critic, dar si cel mai bun observator al meu.
  • Reusesc sa nu mai cad in capcana ofertelor si sa nu mai gonesc dupa produse ieftine de cand am returnat un aspirator de la emag. Povestea a inceput in “vinerea neagra”  , in acea zi a marilor reduceri am vrut sa salvez situatia ingrata si am cotrobait printre produsele pentru curatenie, dupa o ora am ales unul  cu o putere de absortie mare. Am platit si-am asteptat produsul. A venit mai repede decat ma asteptam, dar m-a surprins neplacut. Aspiratorul corespundea cu cel din poza, era solid si avea niste perii dupa care ma topeam, insa la testare imi lasa mizeria pe parchet. Am incercat si pe gresie, acelasi rezultat. Ztt. am zis L-am impachetat si am semnat o cerere de retur. Pa, pa ofertelor.
  • Invat sa castig timp. Imi organizez fiecare zi cu minim de nevoi. Cele importante nu pot fii solutionate de o data. Grea a mai fost lectia asta.

 

  • Pot sa ignor priviri si sa nu-mi pese de ce spune lumea, asta-i e menirea cum as putea sa o schimb?
  • Stiu sa imi gestionez emotiile si sa raman de neatins in fata situatilor lacrimogene, spre exemplu, acum cateva luni ma mai emotionau povestile cu copii multi sau ochii celor care cerseau livrand povesti tragice, azi doar ii ascult si trec mai departe fara sa le iau amaraciunea cu mine.

 

  • Imi pasa de evolutia sanatatii mele si nu ma mai opintesc atunci cand un obstacol ma impiedica. Am instaurat un program de exercitii zilnice de la care nu ma abat chiar si in clipele in care ma sufoc in lupta cu greutatea, nici la suieratul acut al plamanilor ca reactie la un efort mai mare, m-am impacat pana si cu somnul de dimineata si reusesc sa ma trezesc in fiecare zi la aceeasi ora.

 

  • I-am propus lui fii-miu un program de  o poveste, iar acum in fiecare seara imi cere cate una noua.
  • Am exclus din replicile uzuale cuvintele “trebuie”, “nu pot”, “nu stiu”, “niciodata” si-am pus in locul lor altele cu o incarcatura pozitiva, deloc usor, dar m-a ajutat autosugestia iar pana la reeducare nu am mai fost decat un pas.

Asa am renuntat la cumplitul niciodata si ma falesc cu laurii acestei dulci victorii.

 

sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

1 comentariu publicat

  1. Ai cu ce să te fălești, te felicit! Ține-o tot așa, Roxana! Leacul pentru orice e în noi!

    PS: Ador chestia cu ”programul de o poveste”. Nici nu îți închipui ce efecte are! Când ești în pană de povești, treci și pe la site-ul meu! ☺

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Sedinta cu parintii de la gradi | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Ora vrajita, Kristin Hannah

Am vrut sa citesc Ora vrajita pentru ca imi placea foarte tare subiectul. Si cum sa nu-mi placa fiindca vorbeste...

Închide