Cat am mai suferit pentru a avea materiale didactice

Nu e copilul meu scolar, dar ma pregatesc psihic si emotional (mai incolo si financiar) pentru tot ce inseamna achizitie pentru scoala, nu vreau sa aiba lipsa de materiale didactice. Mi-am jurat sa fac asta dat fiind povestea vietii mele de elev, cand pentru orice material didactic trebuia sa duc o lupta.

Pentru ai mei erau suficiente manualele pentru fiecare materie insotite de cate un caiet sau doua. Restul era un moft de-al meu.

Ma chinuiam sa nu consum prea multe pagini scriind foarte mic. Daca se intampla sa rup vreo pagina si observa cineva primeam o sapuneala zdravana.

In clasele primare invatatoarea intelegand ce mi se intampla i-a luat separat pe bunici si le-a explicat cum  sta treaba cu acele materiale didactice sfatuindu-i sa imi cumpere pe rand necesarul pentru fiecare materie.

Asa m-am facut cu o trusa geometrica pentru matematica, hartie glasata pentru lucru manual, culegeri pentru limba romana si o biblie ilustrata pentru religie.
Acelasi tratament si mai tarziu conceptia lor nu s-a schimbat, diriginta din gimnaziu, profesoara de fizica, mi-a asigurat totul pe decursul a celor patru ani. Nu trebuia decat sa ii spun. Pe langa toate astea, ruga personal colegii sa ma ajute imprumutandu-mi cate ceva.

In liceu lucrurile au devenit si mai grele. Manualele nu mai erau gratuite iar pretul lor devenise un bau-bau pentru toti, in principal pentru mine.

La engleza, spre exemplu, manualul costa 700 de mii si bineteles, pentru vremurile alea era o avere. Solutia oferita de profesoara a fost sa il xeroxam de la cei care il achizitionasera, dar era  scumpa pagina si uite asa a trebuit sa strang bani din trei burse si sa-mi achizitionez cartea. A durat trei luni, pana atunci un manual se plimba la 15 elevi. Aveam acces la el o singura zi intreaga.

Imi amintesc perfect de reactia bunicii, cand, profesoara de biologie ne-a oprit cu intentia de ai vorbi personal despre nevoia mea de material didactic la obiectul pe care dansa il preda.

-Nu am bani nici sa trec strada, vrei sa ma vand pe mine ca sa ii fac ei bani de carti?

Cosmarul s-a terminat si din fericire acum iau decizii pentru educatia fiului meu.

Am sa ii cumpar lui David tot ce are nevoie, de pe EduVolt. Am vazut ca au un glob geografic, ceva ce eu vedeam doar la scoala cand profesoara il aducea la ora, dar acum acesta observ ca e in relief pentru a evidentia totul mai bine, dar si iluminat. Adevarata fita.

 

Un alt material didactic care mi-ar placea si mie este o celula vegetala pe suport, imi parea fascinant desenul profesoarei noastre. Imi place atat de tare cum sunt aici reprezentate toate, mai ales nucleul si citoplasma.

 

Orice copil are nevoie de materiale didactice pentru a invata, de lucruri concrete pe care sa le atinga, sa le studieze. Pentru asta se recomanda si acea  activitate kinestezica la ore.

Povestea mea trista trebuie sa ramana doar o poveste, al meu copil nu trebuie sa aiba astfel de lipsuri niciodata.

Nu va zgarciti parinti, cumparati materiale didactice pentru copii, educatia ii face oameni mari!



1 thought on “Cat am mai suferit pentru a avea materiale didactice”

  • Cunosc chinul manualelor scolare. Dupa divortul parintilor mei, mama a ramas cu corvoada unor datorii foarte mari pe care le-a achitat intr-un timp record. Primul an de liceu a coincis cu introducerea manualelor alternative. Scoala nu oferea manuale elevilor atunci. Maica-mea a fost foarte suparata ca nu mi le-a putut cumpara pe toate la timp, pretul era astronomic pt noi. A mers pe la vecini si pe la neamuri sa se imprumute, dar toate usile i s-au inchis in nas. In al doilea an, strangea bani din timpul verii ca eu sa-mi pot cumpara in septembrie manualele. A fost foarte greu.

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: