Bunica mea nu era o bunica obisnuita. Era o femeie apriga si intepata. Crescuse la tara, dar ii placea sa se afirme. Reusea sa faca asta prin frumusetea ce i-o daduse natura. Cucerea pe oricine statea sa o priveasca.
Pe mine bunica m-a iubit atunci cand am venit pe lume si a considerat ca sunt fata pe care ea o pierduse la nastere, dar m-a urat ingrozitor cand am devenit adolescenta si mai tarziu femeie, pentru ca, in mintea ei ma transformasem intro rivala
In copilarie imi aducea orice si mai ales bananele dupa care tanjeam adesea, mai tarziu manca bomboane pe intuneric in speranta ca dorm si nu o aud.
Susotise cu vecina ca as fi mai urata decat fratele meu… iar in adolescenta imi cumpara haine ponosite, gri sau negre, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai frumoasa decat ea.
Nu-i placea sa ma vada citind si-a incercat sa-mi impiedice inscrierea la facultate.
Nu de la ea am invatat sa gatesc.
Bunica mea nu mi-a spus niciodata o poveste.
M-a mustrat cand m-am indragostit si a incercat sa-mi citeasca jurnalul.
A vrut sa ma sustina apoi in relatiile cu baietii care ii conveneau ei si s-a revoltat cand am plecat din cuib cu omul pe care il alesesem.
A facut tot posibilul sa ma tina departe de mama si m-a detestat atunci cand am inceput sa merg pe la ea.
Ma vorbea de rau cu prietenele ei de suflet.
Dorea sa-mi impuna persoane de varsta ei in cercul de prieteni.
Nu mi-a spus niciun cuvant despre viata intima fara o incarcatura de repros si dispret.
Isi compara trupul cu al meu privindu-mi cu invidie bustul mai mare.
Nu intelegea de ce trebuie sa port ochelarii tot timpul.
Voia parca sa-mi fure din tinerete razbunandu-se crancen pe mine si abandonandu-ma intrun ungher al casei.
Cu toate astea, azi la patru ani de cand a devenit o amintire, am spus o rugaciune pentru ea. Nu-I multumesc decat pentru un lucru, pentru purtarea ei nepotrivita cu a unei bunci obisnuit, purtare cu care a reusit sa ma intareasca.
***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.
sursa foto unsplash.com
2 thoughts on “De patru ani ramas-a amintire bunica mea”