Abia am inchis cartea Oscar si Tanti Roz cu ochii plini de lacrimi si am si inceput sa-i caut ecranizarea. Nu-mi place sa urmaresc filme dupa carti sau sa citesc istorii inspirate de filme, de data asta, insa trebuia sa-l vad in carne si oase pe micutul “cap de ou” si l-am gasit in Oscar et la dame Rose 2019
Indragostita fiind de cinematografia franceza m-am asezat sa privesc filmul stiind ca nu are sens sa-mi sterg lacrimile.
Povestea e simpla, Oscar e la capatul puterilor in lupa cu leucemia si pentru ca se simte abandonat de parinti si singur refuza sa comunice cu cei din jur. Medicul sau curant, un ilustru in ale meseriei si un om de inalta calitate incearca sa-l ajute, dar fara succes. Pustiul ramane in lumea lui de nepatruns.
Toate pana intro zi, cand, Oscar se ciocneste pe scari de o livratoarea de pizza ce urca aducand o comanda si ii rastoarna cutiile. De la micul schimb de replici cu femeia in roz, Oscar isi schimba atitudinea si vrea sa comunice, dar doar cu nou venita Madame Rose.
Prezenta acesteia nu e nici pe departe una calda si materna ca in carte, ci una usor superficiala si vulgara a unei femei ce traieste de pe o zi pe alta livrand pizza cu o camioneta roz.
Bunul doctor Dusseldorf face un pact cu femeia acceptand sa ii cumpere pizza zilnic, doar pentru ca micul pacient sa fie fericit in ultimele lui zile.
Cu greu accepta Tanti Roz intelegerea, dar dragul banilor, la inceput, intra in joc.
In spitalul acela pentru copii bolnavi nici lumina nu patrunde, se afla intro cladire veche si pustie unde moartea pandeste la fiecare colt.
O femeie ca Tanti Rose fuge de spaima apropierii de boala. Oscar se chinuie sa comunice si sa-si pretuiasca ultimele zile, dar isi face si un prieten minunat, pe Dumnezeu.
Madame Rose il determina sa-I scrie lui Dumnezeu scrisori. Si astfel sa vezi un pusti chircit asupra mesei de scris notand epistole naive Prietenului sau este coplesitor.
In cele 10 epistole scrise de micut si semnante “te pup, Oscar” el ii povesteste cum parintii il resping si nu-l inteleg. Cum s-au schimbat radical devenind niste natarai de cand el s-a imbolnavit. Despre Tanti Rose fosta luptatoare de Wresling, prietena lui si despre Peggy cea albastra, marea lui iubire.
Ele sunt trimise catre Cel de Sus intrun mod aparte, fiind agatate de baloane.
Madame Rose transforma ultimele zile ale anului, zile ce coincid cu ultimele din viata micului ei prieten in ceva magic, ea reuseste sa-l impace pe Oscar cu parintii sai si cu Dumnezeu chiar in ziua de Craciun.
Oscar et la dame Rose nu mi-a placut in mod deosebit, poate pentru ca Tanti Roz e cu totul alta, poate pentru scenele si personajele in plus, poate pentru spitalul cu aer de cavou, dar am notat cu “foarte buna” prestatia lui Oscar (Amir Ben Abdelmoumen) si l-am iubit pe medicul Dusseldorf pentru inima lui mare.
Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.
Am adorat cartea, dar la film nu sunt tentata sa ma uit, pentru ca sigur voi fi dezamagita.
Imi surade ideea de a citi carte. Nu am mai auzit de ea pana acum si recenzia m-a convins s-o incerc
Cartea am citit-o si eu, mi-a placut, dar nu stiam ca are ecranizare!