Sanatatea mea isi cere tributul de luni bune, e indreptatita nu zic nu, dar nici nu prea stiu ce sa-i fac intai de toate.
Totul a inceput acum patru ani la debutul sarcinii, atunci am renuntat sa-mi mai urmez tratamentul si mi-am pus copilul nenascut pe primul loc asa cum era si firesc.
Sarcina a decurs bine, in parametrii normali si cu un prunc activ si fericit in burtica, dar la finalul celor 39 de saptamani eram epuizata.
Totul a inceput sa se schimbe cand am inceput sa pierd vitamine, atunci sanatatea mea a luat-o la vale.
Am trecut prin multe nopti nedormite datorita disgravidiei si a durerilor de stomac ingrozitoare. Mai usor, mai greu totul a fost in regula pana cand m-am molipsit cu o cumplita enterocolita. Nu am sa uit niciodata cum vomam mult si verde in timp ce imi imbratisam pantecul urias si dureros.
Starea de bine recuperata cu greu ne-a fost suficienta ca sa depasim cezariana. Daca peste temuta operatie am trecut cu bine, recuperarea a fost crunta. Ma miscam in reluare si atunci cand mergeam parea ca ma rup de la jumatate. Sase luni mi-au trebuit sa in revin. Doctorita ma avertizase ca nu am cum sa ma recuperez ca o femeie mai sanatoasa, dar nu ma asteptam la un proces atat de lung.
Sanatatea imi era atat de necesara, nu doar pentru mine, ci si pentru minunea mica cu ochi migdalati care gangurea alaturi.
Pe toata perioada alaptarii nu am vrut sa pun gura pe medicamente. Am suportat dureri de cap incercand remedii naturiste, am observat cum sanii mi se lasa fara sa ripostez, am trecut peste toate parerile pro intarcare si am continuat hranesc copilul la san doi ani si patru luni.
Cand alaptarea s-a terminat au venit mutarile, de trei ori in sase luni ne-am schimabt locuinta, un greu proces pentru oricine. Casa asta noua a fost si o binecuvantare, dar si un mare stres. Anul trecut a fost un haos, haos din multe puncte de vedere si abia la final am reusit sa ne reechilibram, sa trec de faza stresanta care ma secatuise de puteri.
In tot timpul asta mie imi cadea parul si imi crestea burta. M-am pomenit cu multe kilograme in plus si acuma nu ma recunosc.
Mi-e frica sa ma sui pe cantar si sa imi intreb sanatatea ce mai face.
Dar copilul ma asteapta si ma vrea sanatoasa.
E si normal, ce sa faca alaturi de mine daca sunt molesita si nu pot sa tin pasul cu el?
Daca sunt trista si nu-i zambesc.
Daca fac lucruri doar ca sa le fac, fara a gasi bucurie in ele.
Cum sa se bucure de compania mea daca sunt apatica si tacuta.
Ce folos joaca noastra daca eu ma plang de orice durere.Si nu imi pasa de sanatatea mea
E adevarat ca tributul asta greu e pentru ca i-am dat lui locul intai in prioritati, dar acum are nevoie de mine cu un tonus bun. Are nevoie de mine sanatoasa.
Si nu mai am de gand sa ii rapesc placerea asta. Sanatatea mea conteaza la fel de mult ca si sanatatea lui.
sursa foto unsplash.com
2 thoughts on “Sanatatea mea isi cere tributul si copilul vrea o mama sanatoasa”