Povestea barbatului interbelic cu Vlad Mirita la Deva

Rate this post

Povestea barbatului interbelic cu Vlad Mirita la Deva, a fost una intensa cu flori, scrisori parfumate, strangeri de maini, sarutari furate si povesti despre el si ea. Toate scrise cu cerneala inimii.

Iubitul meu sot s-a gandit sa imi faca o bucurie si s-a straduit sa castige o seara cu iz interbelic de petrecut in doi. Astfel am avut o seara de sambata cu incarcatura romantica.

In centru Vechi la Teatrul de Arta Deva.

Sosiseram devreme, printre primii, ca sa ajungem mai usor in sala. Strada imbibata de miros de cafea canta parca dupa muzica vechilor cafenele si astepta asfintitul. Soarele mangaia pentru ultima oara crestele cetatii cu mana-i timida si rosie, iar vantul inserarii isi facea disccret simtita prezenta. Teatrul de Arta era la fel de solem si de frumos pe cat il stiam.
La usa lui mai asteptau alte doua doamne, una dintre ele era chiar doamna Elis, de la Hunedoara Tv, o veche prezenta in viata culturala a Devei. Am recunoscut-o din prima si chiar dansa ne-a spus ca trebuie sa mai asteptam fiindca artistii inca repeta.

Am insteptat o vreme  strada fara sa intram in foaier si urmaream lumea in tacere. De usa se apropiau cupluri elegante si doamne care mai de care mai cochete. M-am bucurat sa le vad. Formam cu totii un public elegant, demn de povestea barbatului interbelic cu Vlad Mirita la Deva. Am remarcat fara greutate ca faceam parte din publicul tanar si ca muzica acestui spectacol e pentru o alta generatie.

Tot inainte sa intram am vazut ca afisul ce anunta prezenta lui Vlad la Deva era dosit dupa un panou si nu prea era vizibil. Dupa umila mea parere trebuia lipit pe usa principala, alaturi de alte spectacole viitoare, dar cum suntem la Deva, ma gandesc ca am prea multe pretentii.

Povestea barbatului interbelic cu Vlad Mirita la Deva a inceput in foiaerul foarte cald, unde asteptam de acum sa se sfarseaca repetitia.

Eram tot mai multi si mai nerabdatori, doamne dornice sa asculte muzica de suflet, domni care isi aduceau sotiile la spectacol. Cel mai tare m-a impresionat prezenta a doua doamne, mama si fiica. Prima isi sprijinea batranetea in baston si zambea desi cred ca sarise bine de optzeci de ani, fiica sa, o doamna de vreo saizeci si ceva de ani,  o insotea cu demnitate si ii facea loc pe un scaun.

Cand in sfarsit usa s-a deschis toata lumea stransa langa noi a dat buluc inauntru. Ca sa nu ne inghesuim, ca tot aveam loc pe ultimul rand am asteptat sa treaca valul.

Ajunsi in sfarsit pe locul noua si zece rezervate de invitatie am avut bucuria sa constat ca voi vedea toata scena. Poze nu am apucat sa fac decat trei pentru ca am fost rugati sa ne inchidem telefoanele…off, poate pana la urmatorul concert o sa am propriul meu aparat foto ca sa nu mai deranjez.

Pe scena decorul era de poveste. Un pian, o carciumioara, o sufragerie si multe lumanari. O imbinare pefecta intre traditionalism si modernism ca in perioada interbelica.

Cand sala s-a inundat in intuneric am stiut ca ni se pregateste ceva, urma sa ascultam un concert la lumina lumanarilor.  Pianistul ne anunta o poveste de dragoste dintre un el si o ea, poveste scrisa cu cerneala inimii.

Un barbat interbelic isi astepta doamna cu nerabdare si asa a intrat si Vlad Mirita in poveste, cantand.

Cum era si firesc, primul cant a fost Iubesc femeia, domnul astepta, dama nu venea. Coplesit de asteptare si de dor, elegantul barbat pleaca, dar se intoarce cu o alta incercere. Cu piesa lui Titi Botez, sub balcon eu ti-am cantat o serenada, el voia sa isi sensibilizeze iubita. Juna intra in joc si ii ofera esarfa ei in schimbul trandafirului alb.

Astfel incepe un joc al seductiei si a-l cuceririi. Povestea soptita, sfioasa, gratioasa, fina, ii apropie pe cei doi.

Sarutarile furate sunt un deliciu, caci gura pentru sarut e data, dupa cum zice si cantul:

Casatoria e iminenta, dar aduce dupa ea monotonia si implicit caderea in pacat a barbatului. Ispititoarea Zaraza destrama casnicia dintre barbatul interbelic si dama de societate, dama nu-l mai iarta.

Cazut in patima bauturii vrea sa isi uite suferinta in goana.

Mie interpretarea piesei  Mana Birzar  mi-a transmis cele mai dramatice emotii.

La carciuma unde isi bea amarul, tanarul o gaseste pe Nunuta, salvarea lui, femeia care era tot ce nu erau celelalte doua la un loc. O duce acasa si asa se naste o minunata si curata poveste de amor.

Barbatul interbelic isi doreste sa nu mai piarda acest ultim tranvai.

Acesta e un filmulet facut chiar in timpul specatocului

Am ales cantecele astea ca sa auziti o interpretare ireprosabila, sa asculati glasul grav si foarte frumos lucrat a lui Vlad Mirita. Imi pare rau ca nu pot sa va aduc si recitarea lui ireprosabila.
Stea demn langa pian si canta cu tot sufletul, desi imi parea obosit.
Mi-as fi dorit sa tina mai mult de o ora, mi-as fi dorit sa nu se risipeasca vraja, mi-as fi dorit si o sesiune de autografe.
Cand povestea s-a sfarsit si interpretul a stins lumanirile cu palaria, semn ca recitalul s-a incheiat si toata sala s-a intors la realitatea acelei seri de secol 21 si a zbughit-o afara.
Dar poate data viitoare va fi si dupa cum imi doresc eu, caci nu vreau sa lipsesc de la concertele lui. Transmite ceva magic. Povestea barbatului interbelic cu Vlad Mirita la Deva a fost cu adevarat speciala. M-am simtit exact ca pe vremuri.



4 thoughts on “Povestea barbatului interbelic cu Vlad Mirita la Deva”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: