La psiholog cu depresia si lipsa de bucurie

Lectia zilei de ieri a fost ca e necesar sa ma pun pe primul loc nu in defavoarea celorlalti, ci in favoarea lor si a mea. Intrebarea zilei de ieri pentru doamna psiholog a fost pot sa fac asta? Raspunsul dansei a fost categoric si simplu : Da. 

Am facut multe renuntari de vreo patru ani incoace, de cand am ramas insarcinata, unele justificate altele nu, dar care mi-au adus multe neplaceri. Din motivul asta am ajuns ieri la psiholog.

 

  • Am renuntat la tratamentul neurologic de la debutul sarcinii si imi planuiam sa il reiau la sfarsitul alaptarii, dar nu avut timp sa merg la un nou consult. In ziua in care m-am intalnit cu doamna doctor  care se ocupa de mine m-am simtit vinovata ca nu i-am mai trecut pragul Despre culpa asta am pomenit  negresit si mi-am dat seama ca puteam sa imi reiau tratamentul, puteam sa imi rup din timp si intro dimineata sa merg la cabinet, doar ca nu mi-am rupt.
  • Am renuntat la iesirile cu prietenii, iar acestia s-au plictisit de refuzurile mele ne-am trezit exclusa si singura. Scriind asta mi-am amintit de un articol al Andreei in care ea spunea ca isi creste fata astfel incat sa le fie bine amandurora. Eu mi-am crescut baiatul renuntand la mine si la viata sociala de care aveam nevoie. De fapt m-am autoexclus si m-am condamnat la izolare.
  • De asemenea am iesit fara copil foarte rar, ne-am permis un spectacol pe an.
  • Nu mi-a pasat sa-mi cumpar haine si acuma m-am pomenit ca mai am doar cateva purtabile, restul le pot utiliza la curatenie sau spre a le purta in casa.
  • La coafor doar m-am tuns si nu m-am mai ingrijit deloc,asa m-am pomenit cu o piele cu aspect neplacut si  cu unele fire de par total inestetice. Refuz sa cred ca imaginea din oglinda e a mea iara stima de sine mi-a ajuns foarte jos.
  • Timpul nostru in doi s-a redsu considerabil, e adevarat ca nu prea are cine sta cu copilul si el nu a lipsit de langa noi niciodata, dar cateodata simtim nevoia sa fim numai noi. Din toamna, insa David va merge la gradinita si atunci va fi putin altfel, vom avea cateva ore la dispozitie pentru noi.
  • Fiind o fire depresiva, am mai trecut prin mai multe stari de tristete, dar am incercat sa ma tratez singura, fara ajutor, fara psiholog, nu din mandrie, ci din lipsa de bani.
  • Nu am tratat nici depresia postnatanatala si de pe urma ei am ramas cu cosmaruri ingrozitoare si o teama constanta ca imi va lua cineva copilul. Am fost la un psiholog cu care nu comunicam eficient si rezultatul a fost nul.
  • Din dragoste pentru David l-am alintat si l-am lasat sa faca tot ce vrea, acum ma mir ca nu ma asculta si ca e un mic tartor santajist. Cu ajutorul terapiei vreau sa imi schimb impresia ca nu sunt o mama buna si ca trebuie sa actionez fara sa-mi pierd autoritatea si cu consecventa.
  • Am lasat la o parte tot ce imi placea, doar ca sa imi fac timp pentru joaca, asa am ajuns sa nu mai vad filme, sa citesc noaptea, sa urmaresc rar emisiuni care inainte imi intrau in programul saptamanal.
  • M-am ingrasat din nou destul de mult, ma simt ca un hipopotam urat si asta ma consuma psihic.
  • Sunt total apatica si in plus, sufar foarte mult de o lipsa acuta de concentrare, totul e alb in mintea mea.
  • Ma simt cea mai urata si mai proasta fiinta si parca toata lumea ar fi impotriva mea.

Dupa 6 luni de cand ma zbat in ape tulburi am decis sa schimb ceva, dar nu de una singura.

La psiholog a fost despre liniste, despre impacare, despre geseli asumate, despre lucruri si frustrari reprimate, despre amar si despre nevinovatie. Ora a fost prea scurta ca sa vorbim despre toate, dar am inteles ca nu sunt cea mai nasoala fiinta din lume, ca nu sunt o mama rea, doar ca am atitudini necorespunzatoare si inconsecvente. Fara terapia de sustinere, insa nu reuseam sa primesc aceasta confirmare, nu puteam singura sa inteleg ca e nevoie sa ma pun pe primul loc, pentru ca, baiatul meu are nevoie de o mama sanatoasa si vesela.
Am nevoie de timp si pentru mine , e nevoie sa ma regasesc, sa fac lucruri nu doar in virtutea inertiei, ci lucruri care sa ma bucure, de care sa ma bucur.
Am o motivatie mare, David, el nu are nevoie de mine trista.
Sunt niste chestiuni de corijat la mine, am o lipsa de curaj si o delasare de care se pare ca nu am scapat.
Astept cu atata drag urmatoarea ora de psihoterapie, astept cu atata drag sa pot schimba ceva, astept cu atata nerabdare sa fiu din nou eu.
 
Sursa foto femeie trista via  Shutterstock
 
 



15 thoughts on “La psiholog cu depresia si lipsa de bucurie”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *