Harap-alb a fost pentru mine o poveste de referinta intotdeauna. Mi-o citise demult bunicul si tin minte ca am plans tare mult cand am vazut cat de rau era spanul, nu pentru ca, aveam un reper in feciorul de crai, dar uram din rasputeri raul in sine.
Peste un timp cand am ajuns sa-mi citesc povesti singura, am realizat ca intelesesem bine mesajul din basmul cu Harap-Alb.
A fost momentul acela in care am descoperit ca povestile lui Creanga nu sunt pentru copii.Invataturile din manualele de limba romana si din carti tocmai asta ne si arata, profunzimea mesajelor nu sunt neaparat pentru cei mici, ci pentru aceea care le pot patrunde si dupa caz si le pot asuma.
Cu Ion Creanga m-am regasit si in postura de cititoare de povesti, fii-miu era in burtica pe cand ii lecturam cate ceva, ca mai apoi sa-si bataie picioarele in timp ce eu aveam o carte in mana. Senzatia era ca nu ma aude, dar nu de multe ori mi-a aratat contrariul uimindu-ma cu detaliile pe care le retinuse.
Pentru copilul cu picioarele in sus am facut o selectie de povesti:
- niciodata nu i-am citit povesti cu scene de violenta, Danila Prepeleac mi s-a parut total nepotrivita pentru anii lui si pentru bataile dintre Danila si draci, dar si pentru ca erau acestia din urma erau creaturi hidoase, monstrii pentru el.
- am fugit si de istoriile cu o incarcatura emotionala puternica. De exemplu, atunci cand i-am citit “Frumoasa si Bestia” m-a intrebat “-da de ce ii murise mama?” si m-am simtit pusa in dificultatate cand i-am vvazut lacrimile din ochi.
- Nici pe cele care vorbesc despre moarte prin exemple explicite precum Capra cu trei iezi am refuzat sa i le citesc. Ce sa ii fi explicat momentul in care lupul manjeste peretii cu sange?
Cand i-am citit harap alb nu facea diferenta dintre bine si rau. Ma privea cu ochi mari incercand parca sa-mi spuna ca asa intelege mai bine scenele, dar de intrebat ma intreba asupra sensurilor cuvintelor. La 3 ani si 2 luni cam asta isi dorea sa descopere.
Apoi a ramas incantat de curajul feciorului de crai, nu de putine ori i-am spus ca si el e un pui de rege si repede mai facea legatura intre regatul sau si imparatia Imparatului Verde.
Calul lui Harap-alb l-a fascinat si chiar ma ruga sa ii desenez unul la fel, va dati seama ce misiune dificila pentru mine, caci el voia ca acel desen sa si zboare. Am scapat de alte solicitari abia cand i-am spus ca desenele raman pe hartie.
Cu spanul si prietenii fantastici de mai tarziu a lui Harap alb nu a vrut sa interactioneze deloc, refuzand pana sa si ii vada. Nu mai zic ca actiunile povestite nu ii atrageau atentia deloc.
Concluzia mea a fost ca:
- povestile trebuie sa fie potrivite varstei.
- sa transmita un mesaj in esenta optimist.
- sa aiba in principal personaje si situatii care se pot indentifica in realitatea imediata.
- grafica sa fie atractiva pentru a si vedea ce se intampla dincolo de cuvinte.
- sa nu fie foarte lungi, copilul risca sa se plictiseasca la un moment dat.
Recomand lectura, insa indiferent de varsta, pentru ca, ea stimuleaza inteligenta, imaginatia si ii face pe copii mai bogati si mai liberi.
