furtuna

Furtuna si calatoria printre ganduri

Era o seara grea, cerul anunta o furtuna ingrozitoare iar eu trebuia sa strabat jumatate din marele oras pentru a ajunge acasa. Eram chircita si ingandurata, ma facusem mica, tot mai mica, sa nu ma vada nimeni cum astept. De fapt nu voiam sa imi vada nimeni frustrarea. Ma ardea pe dianuntru si nu ma lasa sa aud nimic din ce era in jur. Acele reci ale ploii ma facusera sa tresar, bineinteles nu aveam umbrela sa ma apar de ele si-am strans si mai tare rucsacul in brate sa il protejez si sa ma ascund in spatele lui. Autobusul nu venise inca, asteptarea era grea si ploua cu furie de parca ar fi ploat cu gandurile mele.

Dintr-o data am deschis ochii caci nu am mai simtit ploaia, atunci am vazut deasupra mea o umbrela mare si o batrana ce se caznea sa mi se aseze alaturi ca sa ne adaposteasca pe amandoua. Furtuna ajungea la mine mai greu.

I-am multumit rusinata. Nu mi-a raspuns, doar mi-a zambit. Autobusul venea si atunci cand a ajuns in dreptul nostru ne-a umplut de noroi. Eu i-am raspuns cu o grimasa, dar cand am privit la stanga mea batranica zambea. Din nou mi-a fost rusine. Am pasit inainte amandoua si ne-am strecurat in masina. Batrana s-a asezat tot in stanga mea. Ploaia continua sa cada, noi o auzeam mai putin, atunci mi-a vorbit pentru prima data.
-Priveste dincolo de fereastra. Asa ploua peste lume si miroase a flori, asa se face curat peste oameni si viata devine frumoasa.Nu e doar furtuna.
Am privit-o cu ochi mari, parca atunci rasarise langa mine, mi-a zambit dupa obicei si a continuat.
-Cate lucruri frumoase ai mai vazut din cauza tristetii? Amarul e ca o fereastra uda de ploaie pe care nu vrei sa o stergi si nici nu poti sa privesti dincolo de ea. Te-ai intrebat de ce?
O priveam in continuare dezarmata.
-O sa cobor la statia urmatoare, nu o sa ma mai vezi poate niciodata, dar vreau sa iti aduci aminte ca viata e frumoasa. Sa faci din drumul asta nu doar o calatorie. Nu fi calatoare in drumurile tale, fi turista pentru ele, asa ai timp sa ti le asumi, sa le vezi, sa le descoperi frumusetea.
O priveam tacuta ingandurata, ca si cand mi-ar fi furat cineva cuvintele.
-Ploua in lume cu frumos.
Atat mi-a mai spus si-a plecat spre usa de iesire, am privit-o cum se pierde in noapte stergand fereastra de langa mine, se indeparta pasind apasat in directia pe care luminile stradele o trasau.
Cand am ajuns la statia mea si-am vrut sa ma ridic am simtit ceva tare langa picior.
Era umbrela batranicii de mele.

sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Scrisul o extensie a starilor mele interioare, uneori de liniste, alteori de clocot | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Energiile negative au pus stapanire pe casa ta? Nu intra in panica!

Chiar daca nu toata lumea crede in puterea energiilor negative ori pozitive, acestea exista si ne influenteaza viata. Modul in...

Închide