Scrisul pe blog o extensie a starilor mele interioare, uneori de liniste, alteori de clocot

Rate this post

Am inceput sa scriu acest jurnal in goana dupa o speranta. In iarna aceea cand totul se naruise si-o luase de la capat am crezut ca scrisul ma poate salva. Ideea unei pagini personale nascute in timpul unei calatorii de noapte cu trenul, crezul ca scrisul ma va scoate din angoasa momentului si nerabdarea cu care am vrut sa dau viata cuvantului. Am scris pe blog ca sa uit de stres si suparare, de traume si de dureri.

I-am dat dupa putere, dupa pricepere, dupa rabdare, dupa increderea in mine. Aceasta de pe urma mereu mi-a lipsit si m-a facut sa ma autoetichetez ca fiind nedemna de a scrie, pe cand scrisul imi facea ata de bine.

Foloseam scrisul pe blog ca o terapie si totusi din mainile mele ieseau texte atat de putine.

Motivul era unul singur, mi-a fost teama ca nu intereseaza pe nimeni. Avea vreo importanta cand intai de toate scriam pentru mine? E frustrant sa ramai cu cuvintele suspendate in aer blocandu-ti parca orice cale de comunicare. Nimic mai devastator decat sentimentul de inutilitate si apoi renuntarea. Am avut zeci de articole ciorna ce si-au pierdut din actualitate pentru ca nu am fost in stare sa le finalizez. Era o povara, o reala problema pe care eu insami o inveleam cu si mai multa neincredere.

Ca “”nu exista probleme insolubile, ci doar oameni care nu stiu sa gaseasca solutii am realizat si eu abia dupa terapia de sustinere la care inca merg. A fost momentul in care m-am reimpacat cu scrisul. Ati vazut postul asta? E o pocvestire pe care am scris-o in cateva minute fara efort. Nu contau nici figurile de stil, nici frazele elaborate, ci doar starile care m-au facut sa scriu. Abia dupa ce doamna din fata mea o l ectura mi-am dat seama ce incarcatura mare are. Cat de mult ma dor cuvintele ei. Cat de mult inseamna scrisul pentru mine si cat de nedreapta am fost cu el.

Intoarsa acasa am nu am facut decat sa public ce scrisesem si sa ma simt mai bine. Apoi sa ma cuprinda o parere de rau profunda, am avut ateatea texte importante pe care le-am sters crezandu-le puierile. Am gresit si acum imi vad jurnalul la inceput de drum cu 607 articole dupa 6 ani de online. Putin imi spune inima, un alt fel de drum imi spune ratiunea. Tind sa o cred pe a doua.

De acum nu o sa mai  sterg nimic, e o promisiune pe care nu i-o fac doar scrisului , ci si mie.

Azi am facut un exercitiu cu mine si-am scris alta pagina despre mine, va recomand si voua asta cand vreti sa va puneti starile in oglinda, a vorbi despre tine nu e intotdeauna atat de simplu.

Jurnalului i-am promis de-a lungul vremii atatea si nu i-am oferit decat foarte putine. Pana si un spatiu de gazduire bun mi-a fost greu sa gasesc. M-am impiedicat mereu de ceea ce cred ceilalti si pentru ca aveam o relatie buna cu cei de la vechea firma de hosting inchideam ochii in fata multor probleme pe care acestia le aveau.

Pana intro zi, cand cineva mi-a spus limpede ca o pagina instabila nu face decat sa ma traga in jos in google, abia atunci am luat decizia sa schimb gazduirea. De ce a fost nevoie sa vina altcineva care sa imi spuna ce mie imi era clar mai demult? Pentru ca aveam nevoie inconstient de o confirmare.

Am cautat si-am gasit o firma buna, am mers pe recomnadarea Adrianei  si nu am ales deloc rau. Cei de la Gazduire Enterprise au servicii de calitate. Nu mi-a cazut pagina decat o data. Pe langa caderile zilnice de pana atunci e o schimbare majora.

Tocmai de aceea imi permit sa va spun sa va alegeti serviciile de gazduire cu atentie, sa investiti in stabilitatea paginii voastre, pentru ca, ea e cartea voastra de vizita online. Felul in care arati este important, nu? asa e si felul in care va faceti propriul blog sau site.

Cand vine vorba de ce scrieti lucrurile se complica.

Intotdeauna e nevoie de texte bune, argumentate, documentate, pertinente, concludente si sincere. Fiti sinceri in ceea ce scrieti si veti avea de castigat. Acum e o tendinta ca blogurile de nisa sa fie apreciate, iar blogurile generaliste sa fie etichetate cu o bulina neagra. Am vazut discutia asta la albinuta magica si nu mica mi-a fost mirarea ca intrun spatiu atat de larg precum online-ul inca mai e loc de invidii.

Invidia nu te face mai bun, mai vizibil si nici mai mare pe google, ci calitatea articolelor pe care le scrii. Scrie responsabil si vei ajunge acolo unde iti doresti. Jurnalul e locul tau, asumati-l si fa-l asemeni tie.

Comentarii rautacioase o sa fie cata frunza cata iarba, de hateri nu scapa nimeni, asa ii spuneam aseara Dorinei Danila aici. Pentru ei s-a inventat aprobarea sau dezaprobarea. Nu poti sa fi pe placul oricui, parerile sunt mereu impartite, dar sunt si oameni care fac rau voit. Spre exemplu,  acest comentariu.

m-a demoralizat teribil initial. Venea “Cineva” si arunca doua vorbe la intamplare, tendentios si nedrept, apoi m-am gandit sa-l aprob si sa ii si raspund. Cu aceasi moneda. I-am spus si la articolul cu pricina si o repet  nimic nu ii justifica atitudinea, cu atat mai putin felul in care si-a gasit sa o scrie. Desi semneaza ambiguu, cred ca stiu cine e, o mamica careia lumea i-a atras atentia cu aceleasi cuvinte “gramatica de copil de clasa a-VII-a”pe vremea cand  vorbea despre cazul grav al fiului sau… care era o mare scorneala. Dupa ce minciunea a cazut mi-am permis sa am o parere pe grupul superblog si asta probabil a deranjat-o. De ce spun asta? comentariul de mai sus e foarte aproape de finalul farsei sale.

Pagina proprie e locul unde trebuie sa te simti bine, nu trebuie sa lasi pe oricine sa iti spuna orice. E ca si in cazul accesului in locuinta personala, nu lasi pe oricine sa intre. E dreptul tau sa tii usa incuiata si sa o deschizi atunci cand consideri, pentru cine consideri.

Cum iti alegi categoria caruia te adresezi?

Cantarind categoriile de subiecte pe care le stapanesti mai bine, care iti fac placere, asupra carora esti informat. Nu neaparat pentru un profit financiar. De cand am deschis pagina asta cele mai cautate articole sunt cele despre sarcina si cele despre carti. De ce? Pentru ca despre ele am scris natural, firesc, fara lucruri adaugate, fara parti de text artificial. Cititorul simte tenta nenaturala a articolului si renunta la a-l mai parcurge pana la capat. Prin urmare mizez pe textele naturale, unde scrisul lor ma face sa ma implic.

Cum ramane cu traficul?

Eh, aici am avut poate cea mai mare si neplacuta surpriza, intai de toate pentru ca google se schimba constant iar eu am ramas in urma cu informatia, in al doilea rand pentru ca nu am scris cu regularitate. Pauzele lungi si dese mi-au atras “”antipatia”” motoarelor de cautare, un site neutilizat si neactualizat este considerat un site in paragina si nu e deloc apreciat.

La partea de SEO invat in continuare, am citit o carte despre cautarile pe net, am facut un curs, am intrebat in stanga si in dreapta si imi propun sa imbunatatesc in continuare cunostiintele si articolele mele din acest punct de vedere. Mai am de lucru ce-i drept.

Seriozitatea e esentiala. Atunci cand vin si arunc doua trei articole la intamplare nu atrag atentia nimanui. In cazul textelor pe care mi le-aasum si le gandesc mai bine publicul meu ma onoreaza cu prezenta.

Exista categoria mea de cititori fideli pe care ii intereseaza ceea ce scriu si daca vin aici o fac din respect pentru mine, trebuie sa ii tratez exact la fel.

Puterea cuvantului e tocmai inauntru. Sunt foarte multe despre care nu am notat din cauza ca nu aveam aceasta putere. Acum ca incep sa fac ordine in mine e vremea sa imi demonstrez ca pot. Asa va sa fie mereu scrisul o extensie a starilor mele interioare, uneori de liniste, alteori de clocot. Cam asa si scrisul pe blog.

 

Sursa foto

Please follow and like us:

8 comentarii publicate

  1. Nu trebuie sa te demoralizeze un comentariu rautacios, asa sunt oamenii, si buni si rai deopotrivă, doar ca aleg la un moment dat una din cele doua insusiri , iar asta nu e problema noastra ci strict a lor 🙂

  2. Draga mea, eu te-am urmarit deseori, pe nișa lucrurilor care mă ajuta pe mine sa-mi inteleg emotiile, starile, conflictele. Tu ai început, adesea, cu o idee pe facebook și mă făceai curioasa. Apoi, am descoperit o ființă aparte și mereu pregătită să multumească Universului pentru ceea ce are în prezent. Cât despre toate cele adunate aici, crede-mă ar ieși roman dacă aș puncta câte reveniri am avut, câte neîncrederi, câte ciorne abandonate și multe altele pe care le-aș adauga articolului tău, ținând cont că scrisul meu a venit …din întâmplare și nu dintr-o nevoie sau vreo pasiune ascunsa. Eu chiar sunt mulțumita de cei ce-mi gazduiesc blogul, nu am avut într-un an nicio problema si, crede-mă, chiar le-am facut viata amara întrebându-i tot felul. Traficul nu e important pentru mine, dar nici nu mă plâng. Recunosc, însă, că facebookul mă ajută. Tie iți doresc sa te bucuri de faptul ca scrii; sa nu te gandesti daca placi sau nu, daca cineva te intelege sau nu, vei simti peste timp cum te situezi. Tu scrii cursiv, ca o poveste cu emoții șoptită celor ce au urechi de ascultat. În colțuri cu muzică, fete naive, crescute mari, fac simfonii din cuvinte. Mulțumesc pentru că m-ai asezat in randurile tale. Te imbratisez și multumesc pentru recomandări; unele inca nu am reusit a le deschide, dar..revin cu drag.

  3. Ma bucur ca scrii din placere si sa stii ca se vede.
    Nu-ti face griji pentru trafic… nu ai idee cati asa-zisi bloggeri care se dau mari si tari se lauda cu trafic imens, cand de fapt totul e fake… asa ca stai chill si mergi inainte.
    Google te iubeste daca oferi continut de calitate, chiar daca nu esti foarte activa. Este adevarat ca daca esti activa ai mai multe sanse sa fii “mai iubita”, dar un articol bine indexat si cu un continut de calitate iti va aduce trafic chiar daca tu nu mai esti activa pe blog.
    Acum depinde si de tema… unele articole aduc trafic mai mare de pe Facebook, altele direct de la the Boss… nea` Gugăl (ce e drept, acestea sunt mult mai relevante pentru ca sunt considerate ca fiind organice, insa si un articol devenit viral pe Facebook este rapid considerat de motoarele de cautare ca fiind unul relevant pentru public).
    Nu baga in seama comentariile rautacioase. Au fost si vor mai fi. Si la mine si la tine. Dupa cum am mai spus si cu alte ocazii, nu suntem bancnote de 500 lei ca sa ne iubeasca toata lumea 😀
    Bafta in continuare, ca ce faci, faci bine!

  4. Eu inca n-am invatat cum sa fac fata comentariilor rautacioase venite de nicaieri, de la oameni mici la suflet si la minte. Initial le raspundeam, dar apoi mi-am dat seama ca e o pierdere de timp, asa ca le arunc la gunoi, pur si simplu. Dar recunosc ca ma marcheaza negativ.

    • Asa eram si eu pana sa imi aduc aminte ca nu am cum sa fiu pe placul tuturor, oameni mici din astia sunt si in viata reala, pe ei ii tratez cu dezinterez ceea ce incerc sa aplic si aici.
      Asta se invata in timp.

  5. Scrie în continuare aşa cum ştii tu să o faci şi lasă comentariile negative deoparte, nu te lăsa afectată de ele. Noi venim cu drag la tine şi tocmai stilul tău ne-a adus aici.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Blogging love and hate?

Lasă un răspuns

Enjoy this blog? Please spread the word :)

%d blogeri au apreciat: