Copilul in Biserica stie sa se poarte doar daca ai rabdare cu el, cu tine, cu cei din jur. Asta e concluzia la care am ajuns dupa o experienta de mai bine de o ora intro situatie speciala.
Si David a participat la parastasul de pomenire al bunicului si s-a purtat exemplar. Sunt tare mandra de el. In urma cu cateva zile l-am pus in tema cu ceea ce avea sa se intample si ca trebuie sa mergem la Biserica unde ne vom ruga pentru cel plecat la Doamne- Doamne.
Prima intrebare de cum a deschis ochii a fost:
-Si-l luam inapoi pe bunicul?
Nu va spun cum m-au podidit lacrimile si cum m-am coplesit toate emotiile. Ce sa-i spun? Dupa ce l-am luat in brate ca sa imi revin i-am spus:
-Nu, el trebuie sa ramana cu Doamne-Doamne, doar acolo se simte mai bine.
Dezamagit oarecum de raspunsul meu a plecat sa se spele pe dinti si sa se imbrace. Sigur ii e si lui foarte dor de batran si sigur l-ar vrea inapoi, dar inca nu stie ca plecarea asta e inevitabila si fara de intoarcere. Am evitat cat se poate de mult sa vorbim in preajma lui despre moarte, nu as suporta sa treaca printr-o trauma similara cu cea traita de mine la varsta lui si sa se sperie de cei plecati.
Drumul spre lacasul de cult l-am parcurs in tacere, parca era o reculegere pentru batranul nostru drag.
Copilul in Biserica si-a scos sapca, pentru ca stia demult e un semn de respect pentru cele sfinte.
Mergea vioi inainte, nu puteam sa-i cer sa stea nemiscat, ar fi insemnat ca ii suprim firea activa, l-am lasat sa ajunga singur langa icoane unde ne asteptat ca sa se inchine. Semnul crucii il face mai stangaci, nu prea intelege el cum e treaba cu cele trei degete tinute strans, dar se straduieste, asa si atunci la momentul inchinarii.
Apoi ne-am retras in spate pentru a asculta slujba. El era cu ochii dupa picturi si vitralii, l-am lasat sa le descopere. Cand a vazut ca Doamne-Doamne ne priveste de sus a ramas cu ochii tinta la el.
Cand a venit momentul impartasirii a mers si el sa ii dea “parintelul” paine si cuminte a mancat-o toata. Intorsi la locul nostru am ascultat mai departe slujba pentru cei mutati la Doamne-Doamne, l-am descoperit pe micut atras de modul in care erau oamenii asezati pe scaun, femeile la stanga, barbatii la dreapta. In sinea mea m-a bucurat remarca si spiritul lui de observatie. Inainte vreme nu lua detaliile in seama.
Rabdarea, insa i-a ajuns la capat si atunci mi-a cerut sa stea pe scaun, asezat acolo a preferat sa stea pe lateral si sa-si bataie picioarele. Nu prea stia de ce dureaza atat de mult si nici de cel Cel de Sus nu ne raspunde, dar nu a intrerupt deloc mersul lucrurilor.
Copilul in Biserica trebuie sa stie ca:
- se vorbeste in soapta;
- inchinarea si impartasirea au un rol important;
- semnul crucii este esential.
- se asculta slujba oficiata si nu se intrerupe.
- purtarea trebuie sa fie buna.
- Doamne-Doamne nu se supara daca cei mici sunt stangaci.
- ci ii astepta pe toti.
Cam asta l-am invatat pe baiat pana la varsta de 3 ani si 8 luni si dupa cum se vede mi-a reusit in parte. Nu vreau sa-i cer imposibilul si nici sa ii induc ideea de Dumnezeu justitiar care da pedepse.
***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.
Sursa foto unsplash.com copilul in biserica.
