copilul in biserica
copilul in biserica

Copilul in Biserica

Copilul in Biserica stie sa se poarte doar daca ai rabdare cu el, cu tine, cu cei din jur. Asta e concluzia la care am ajuns dupa o experienta de mai bine de o ora intro situatie speciala.

Si David a participat la parastasul de pomenire al bunicului si s-a purtat exemplar. Sunt tare mandra de el. In urma cu cateva zile l-am pus in tema cu ceea ce avea sa se intample si ca trebuie sa mergem la Biserica unde ne vom ruga pentru cel plecat la Doamne- Doamne.

Prima intrebare de cum a deschis ochii a fost:

-Si-l luam inapoi pe bunicul?

Nu va spun cum m-au podidit lacrimile si cum m-am coplesit toate emotiile. Ce sa-i spun?  Dupa ce l-am luat in brate ca sa imi revin i-am spus:

-Nu, el trebuie sa ramana cu Doamne-Doamne, doar acolo se simte mai bine.

Dezamagit oarecum de raspunsul meu a plecat sa se spele pe dinti si sa se imbrace. Sigur ii e si lui foarte dor de batran si sigur l-ar vrea inapoi, dar inca nu stie ca plecarea asta e inevitabila si fara de intoarcere. Am evitat cat se poate de mult sa vorbim in preajma lui despre moarte, nu as suporta sa treaca printro trauma similara cu cea traita de mine la varsta lui si sa se sperie de cei plecati.

Drumul spre lacasul de cult l-am parcurs in tacere, parca era o reculegere pentru batranul nostru drag.

Copilul in Biserica si-a scos sapca, pentru ca stia demult e un semn de respect pentru cele sfinte.

Mergea vioi inainte, nu puteam sa-i cer sa stea nemiscat, ar fi insemnat ca ii suprim firea activa, l-am lasat sa ajunga singur langa icoane unde ne asteptat ca sa se inchine. Semnul crucii il face mai stangaci, nu prea intelege el cum e treaba cu cele trei degete tinute strans, dar se straduieste, asa si atunci la momentul inchinarii.

Apoi ne-am retras in spate pentru a asculta slujba. El era cu ochii dupa picturi si vitralii, l-am lasat sa le descopere. Cand a vazut ca Doamne-Doamne ne priveste de sus a ramas cu ochii tinta la el.

Cand a venit momentul impartasirii a mers si el sa ii dea „parintelul” paine si cuminte a mancat-o toata. Intorsi la locul nostru am ascultat mai departe slujba pentru cei mutati la Doamne-Doamne, l-am descoperit pe micut atras de modul in care erau oamenii asezati pe scaun, femeile la stanga, barbatii la dreapta. In sinea mea m-a bucurat remarca si spiritul lui de observatie. Inainte vreme nu lua detaliile in seama.

Rabdarea, insa i-a ajuns la capat si atunci mi-a cerut sa stea pe scaun, asezat acolo a preferat sa stea pe lateral si sa-si bataie picioarele. Nu prea stia de ce dureaza atat de mult si nici de cel Cel de Sus nu ne raspunde, dar nu a intrerupt deloc mersul lucrurilor.

Copilul in Biserica trebuie sa stie ca:

  1. se vorbeste in soapta;
  2. inchinarea si impartasirea au un rol important;
  3. semnul crucii este esential.
  4. se asculta slujba oficiata si nu se intrerupe.
  5. purtarea trebuie sa fie buna.
  6.  Doamne-Doamne nu se supara daca cei mici sunt stangaci.
  7. ci ii astepta pe toti.

Cam asta l-am invatat pe baiat pana la varsta de 3 ani si 8 luni si dupa cum se vede mi-a reusit in parte. Nu vreau sa-i cer imposibilul si nici sa ii induc ideea de Dumnezeu justitiar care da pedepse.

copilul in biserica
copilul in biserica

Sursa foto copilul in biserica.

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Detartrajul – o procedura simpla si necesara

Atunci cand esti in cautarea unei clinici stomatologice pentru un detartraj  e foarte important sa alegi clinica la care vei...

Închide