bijuterii de argint

Bijuterii de argint de dragul simplitatii lor. In rest nu-mi plac podoabele

Mie imi plac bijuteriile de argint si totusi am  fost obligata sa port unele din aur. Niste cercei cat o boaba de catina. Aveam cerceii aia mici si urati inca din primele zile de viata. Imi fusesera alesi de nasa a carui nume il port si pentru ca asa spunea traditia a trebuit sa-i tin in urechi fara nicio obiectie. Cand i-am inlaturat, insa aveam 12 ani si mi-am atras cu asta multe reprosuri.

Bunica nu concepea ca nu imi plac bijuteriile si imi repeta constant ca sunt lipsita de feminitate fara ei. Bunicul ia luat spre pastrare si m-a admonestat cu un deget amenintator ca imi voi supara nasa de botez.

Era inutil sa le spun ca nu imi plac bijuteriile, cu atat mai putin pe cele din aur, ca preferatele mele sunt mai delicatele bijuterii de argint si ca nasei nu i-ar prea pasa de urechile mele atata vreme cat ne vedeam o data la cinci ani.

Am plecat capul si mi-am cautat de drum, ma simteam mai bine fara cerceii oxidati si urati in care ma intepam la fiecare pieptanare. E drept ca eram o ciudatenie, toate femeile din familia mea iubeau podoabele si chiar le purtau cu ostentatie. Barbatii nici ei nu se dadeau in laturi in a le face cadou orice bijuterie, o considerau ca fiind un dar pretios.

Bunica avea o colectie de inele si de lantisoare, toate din aur, le pastra intrun pahar de cristal pe care ascundea in vitrina si le lua de acolo la diverse ocazii, dar si in fiecare zi de duminica. Mie imi parea de prost gust sa isi acopere fiecare inel cu cate un inel, era suficient unul pentru a fi eleganta, insa nu era chip sa-i spun ca se împopotoneaza.

Pentru ea nu erau frumoase mai timidele bijuterii de argint, admira doar podoabele de o stralucire incredibila si de mari dimensiuni. Cunostea aproape toate tipurile de aur, de la alb, rosu, roz si galben,  alegea bijuterii din cel galben mai de fiecare data si incerca sa imi induca pasiunea ei pentru metalul pretios ori de cate ori isi etala achizitiile.

bijuterii de argint

Mama m-a surprins intro zi, cand, m-a tras de mana intro bijuterie. Nu stiam ce are de gand sa faca, dar am surprins-o studiindu-mi mainile. Nici cand chemat vanzatoarea mai incolo nu am banuit nimic, au venit impreuna la mine cu un inel cu piatra rosie si frumoasa. Imi venea de minune iar mama era fericita ca mi-a gasit un cadou deosebit. Surprinderea mea de pe chipul meu a descurajat-o. I-am spus atunci ca mie podoabele nu-mi plac si daca e sa le aleg vreau sa port bijuterii de argint. M-a privit cercetator si mi-a cerut inelul inapoi, la cateva minute distanta imi alesese unul din argint cu o piatra mai mica.

Dupa iesirea din magazin mi-a spus si ea asemeni bunicii ca. bijuteriile te fac mai feminina si ca, desi nu intelege de unde pasiunea mea pentru unele bijuterii de argint, o sa incerce sa ma invete sa le port.

bijuterii de argint

Nu a mai apucat, dar mi-a lasat intro punguta lantisorul ei de suflet, il primise de la tatal sau cand implinise 18 ani si avea o adevarata incarcatura emotionala. L-am pastrat cu grija pana cand am inceput sa ma mut, atunci l-am scapat din vedere si a disparut. Este un mare regret al meu, sper ca mama, de acolo de unde e, sa nu fie prea suparata pe mine.

De-o vreme am observat la mine o pasiune pentru cerceii mari si lungi, cu model si forma deosebite. Ii caut prin revistele de profil si cu gandul la viitoarea noastra nunta. Altfel nu port nicio bijuterie, doar le admir pe cele care le pot asorta.

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

1 comentariu publicat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
sinceritatea pe blog
O sinceritate asumata, nu o viata traita in public

E despre inceputuri din nou, despre inceputuri de blog si despre sinceritatea pe blog -Blogul trebuie sa fie locul unde...

Închide