34 de ani cu o aniversare trista

Am implinit 34 de ani cu ochii in lacrimi, plang de cateva zile fara sa ma consola, anul trecut pe asta vreme bunicul tinuse sa imi spuna ca e posibil sa fie ultima aniversare a mea la care e prezent. Nu l-am crezut, de fapt nu am vrut sa il cred si l-am amagit cu sperante inutile. De fapt, acum cred ca el simtise ceva si chiar tinuse sa imi spuna ca trebuie sa pretuiesc clipa.

As fi vrut sa o pot pretui fara sa ma gandesc ca peste doar trei zile e parastasul lui de pomenire. Plang pentru asta, plang de dor, de neputinta si de neimpacare.

Am implinit 34 de ani gandindu-ma la ce am facut bun pana acum.

La felul in care m-am schimbat de anul trecut. La baiatul meu si la fiecare lectie invatata de la el.  Ma gandesc la cat de grea mi-a fost pierderea si cum am inteles ca un drum sfarsit nu e un sfarsit, ci un alt inceput, un alt drum. Azi, cu 34 scris in frunte am inteles ca fiecare an este o schimbare. O asumare.

Concluzia mea la 34 de ani e ca viata nu e o lupta, ci o continua cautare.

-de adevaruri.

-de fericiri mici, acelea pe care le cautam in fiecare zi.

-de prieteni simpli si sinceri,

-de raspunsuri

-de vise realizabile.

-idei care sa imi dea aripi.

-de locuri noi.

-de mare draga si plina de frumos.

-de provocari carora sa le fac fata.

-de lucruri din care sa invat ceva.

-de carti care sa ma urce cate o scara.

-de ganduri care sa ma vindece.

-de fapte bune.

-de timp cu fiul meu.

-timp pentru sotul meu si relatia noastra.

-de linisti datatoare de speranta.

-de culori vii si pasteluri care sa umple goluri.

Asa intentionez sa plec in anul asta. cu gandul ca maturitatea m-a facut sa ma simt implinita si responsabila de fericirea mea. Sa ma bucur de fiecare zi, sa pretuiesc clipa.

Sursa foto 34 de ani

 

 



4 thoughts on “34 de ani cu o aniversare trista”

Lasă un răspuns