Inscrierea la gradinita s-a dovedit un pas dificil

Am articolul asta in ciorne inca de la inscrierea la gradinita a lui David. Am vrut sa il scriu la cald si sa nu uit sa va povestesc intamplarea in detaliu, dar in aceeasi zi am aflat de boala bunicului si totul a luat o turnura neasteptata, azi am decis sa il scriu tocmai pentru ca asta l-a bucurat pe el foarte tare.
Totul a inceput cu o sovaiala incredibila. Nu am crezut nicio secunda ca inscrierea la gradinita va fi o alegere atat de grea, dar pentru ca era o alegere pentru David a trebuit sa cantaresc foarte multe lucruri.
Imi doream o gradinita buna, asta in gandul meu se interpretata ca una la care copilul sa fie ingrijit si totodata supravegheat. Una cu oameni educati si copii putini, unde personalul sa le poata face fata tuturor. Locul in care noi sa nu fim aratati cu degetul pentru ca suntem niste parinti cu dizabilitati. Gasisem o gradinita in plin centru, Gradinita de la Colegiul National Decebal cu predare in limba germana. A fost gradinita despre aveam cele mai bune referinte, la care erau inscrisi si alti copiii pe care ii cunosteam si ai caror parinti se declarau multumiti de alegere. Cu toate astea prezenta doua mari dezavantaje:

• E departe de casa: asta insemna sa trezim foarte devreme si sa gasim drumul cel mai potrivit pentru a putea sa-l parcurgem usor. Am luat in calcul si situatiile in care copilul s-ar trezi greu, vremea ar fi nefavorabila sau oboseala pe care ar acumula-o cel mic tocmai datorita distantei mari pe care ar fi fost nevoit sa o parcurga zilnic si nu doar dimineata.
• E cu predare in limba germana, obiect asupra caruia nici eu nici taica-su nu avem nicio idee iar ajutorul pe care ar trebui sa i-l dam ar fi fost nul. In plus, daca la gradinita cel mic vorbea germana si acasa romaneste presupun ca avea sa combine cele doua limbi si sa nu mai intelegem nimic, nici noi, nici el.

Cu o oarecare parere de rau am abandonat ideea de a alege acesta gradinita.

Am cautat o alta despre care auzisem lucruri bune, referintele conteaza si ele pentru ca vin de la cei care au avut deja parte de experiente in institutia cu pricina.
O alta cerinta s-a impus singura, ca viitoarea gradinita sa fie aproape, cea mai aproape e cea de la Scoala Eco europeana Andrei Saguna al carei eleve am fost si eu. Era un loc cunoscut, familiar pentru mine, cu oameni care deja ma cunosc si cu care am pastrat relatii calde desi sunt ceva ani de cand mi-am incheiat cursurile.

Am stat sa gandesc asupra celei mai bune solutii pana am pierdut prima etapa de inscrieri. Nu puteam sa aleg si pentru ca, Alex imi plasase toata grija considerand ca sunt mai apropiata de cel mic responsabilitatea mea a fost dubla.

Ma gandeam la toate, in carnetelul meu imaginar notam idei si taiam cu inversunare altele. Ma temeam sa nu fac un pas gresit, sa nu il duc in locul nepotrivit, in colectivul prea mare sau prea omogen, sa nu-l expun unei situatii dificile, sa nu-l solicit in exces, sa caut sa ii fie bine intai lui, dar si noua.
David este un copil care a stat cu noi acasa, am profitat de faptul ca noi nu lucram si nu l-am integrat in comunitate de la varste frageda. A fost o alegere buna intrun fel, am reusit sa il alaptez 2 ani si 4 luni si sa aiba parte de o intarcare blanda. Are o imunitate buna, am reusit sa il obisnuiesc cu catina si miere, dar si cu orice fel de fructe si legume proaspete. I-am cultivat niste valori si obiceiuri bune: manaca doar in bucatarie, se incalta la usa, nu arunca niciodata gunoaie pe jos, se spala pe maini la fiecare venire de afara, e respectos, are un vocabular bogat si o exprimare clara. Pentru cei 3 ani si zece luni ai sai s-a deprins cu lucruri pe care sa le faca singur. Spre exemplu: isi pune farfuria la spalat, se spala pe dinti, da cu mopul si are grija de lucrurile lui.

Partea proasta a acestui lucru e ca a devenit un razgaiat.

Se alinta in situatii speciale si mai ales atunci cand nu e cazul. Nu prea are prieteni de varsta lui si nici relationarea cu cei din parc nu tine mai mult de-o joaca. Desi e sociabil si lipicios duce dorul copiilor. Este foarte posesiv cu jucariile si nu prea reuseste sa le imparta. Atunci cand pun mana pe ele vine si mi le ia fara preaviz. Incercarile mele de a-l face sa imi dea si mie cateva au fost sortite esecului, el refuzand sa ma asculte. A dezvoltat un program de somn prelungit, iar dimineata se trezeste tare greu. Uneori e timid si mi se ascunde in spate, alteori prea bagacios si intervine in discutii sau se duce unde nu ii este permis desi a fost avertizat.
Inscrierea la gradinita m-a dus cu gandul ca o sa ii fie de folos o activitate sustinuta, astfel sa-si consume energia frumos si constructiv. Ca o sa il ajute sa comunice si sa se integreze intrun mediu apropiat lui, ca pe langa toate cate le face va reusi sa invete si mai multe. Ca va invata sa treaca peste un refuz din partea celorlalti mai usor. Ca o sa i se intipareasca in minte joaca in echipa. Ca va dezvolta relatii afective si cu alte persoane in afara familiei. Ca va intelege cum sa ofere jucarii. Isi va regla programul de somn. Va fi pretuit cand trebuie si ii va creste stima de sine, va stii sa fie responsabil cand va fi sanctionat ca greseste.
Starea mea emotionala, conflictul si confuzia mea nu i-au trecut neobservate. De multe ori ma lua in brate intrebandu-ma ce e cu mine si la ce ma gandesc. Atunci am incercat sa imi controlez emotiile si sa ii spun ca in curand in viata noastra va interveni o schimbare. I-am spus tot ce-am putut eu despre gradinita si-am asteptat o reactie din partea lui. M-a privit curios o vreme si apoi m-a intrebat:
– Eu o sa stau cu copiii si-o sa ma joc cu ei fara voi?
– Da, acolo veti fi doar voi cei mici si doamna educatoare.
– O doamna?
– Da, una de care va trebui sa asculti asa cum asculti de noi, de mine si de tati.
– Si la gradinita sunt reguli?
– Sunt, doamna ti le va spune.
– Si trebuie sa fiu cuminte?
– Foarte cuminte.
– Si cand veniti dupa mine?
– Dupa cateva ore, apoi a doua zi te vei reintoarce la copii.
– Bineee, iti pomit ca o sa incerc sa fiu cuminte de tot.
Cu consimtamantul asta, cu promisiunea asta am luat o decizie, aceea de al inscrie la gradinita de la Saguna, ultima varianta la care ma gandisem. Nu stiu cum o sa fie, nu am scapat de emotii, o sa incerc sa relationez cu educatoarea, sa sper intro acomodare lenta si la cat mai putine probleme de sanatate pentru copil.
Bunicul s-a bucurat tare cand a aflat de alegerea mea si i-a urat lui David sa invete bine.
Vreau sa cred ca asa va fi, vreau sa cred ca asta urare va fi de bun augur cu toate ca inscrierea la gradinita a fost un pas dificil.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

Sursa foto unsplash,com

Please follow and like us: