mentalitati gresite

Noi ne descurcam si singuri, nu dam lectii si nu cerem ajutor

Toata lumea ne priveste cu uimire, nu stie ce e cu noi pe holurile scolii, inca nu intelege ca si noi am venit ca sa ne luam copilul de la clasa, suntem o noutate. Unii se mira, altii nu se uita la noi, unii nici nu ne raspund la salut, altii ne felicita, dar cu siguranta cu totii ne-au remarcat. Nu in fiecare zi vezi doi oameni cu probleme mari de sanatate care-si duc si aduc copilul de la gradinita. Inca ne confruntam cu o mentalitate gresita. Inca suntem judecati, catalogati.

mentalitati gresite

In marea de masini si de parinti ne strecuram cu greu, dar David  merge sigur inainte, chiar si atunci cand ceilalti nu au rabdare cu noi. Stiam asta, nu am cerut ragaz si ingaduinta nimanui, ci doar ne-am calculat timpul si plecam la o anumita ora de acasa.

Si in situatia asta ne descurcam singuri. Facem asta de cand suntem impreuna. Ne-am descurcat si pe toata durata sarcinii. Cu rautatea alor mei, care nu ne voiau impreuna. Am plecat in chirie cand copilul avea 3 saptamani,  Ne-am descurcat fara ajutor.

Am fost langa copilul nostru in noptile in care colicii il chinuiau, cand ii cresteau dintii sau il ardea febra, cand a racit si ne-am internat in pediatrie pentru o pneumonie, cand a mers prima oara, cand a visat urat, tot timpul.

Multi insa ne-au privit cu indoiala, pe la spate socotindu-ne neputinciosi, in fata zambindu-ne cu toata gura. Nu i-am contrazis, am lasat doar faptele sa vorbeasca, pentru cine a vrut sa le vada, pentru cine nu…

Cei din categoria a doua ne intreaba acum, in noua noastra situatie, cum ne descurcam?

Le-as raspunde cu o intrebare: Nu se vede, ce rost mai are intrebarea? Tinandu-ne de mana si mergand inainte.

Pentru ceilalti asta nu e destul. Ei mai spun ca:

-ne e greu.

-ca ar fi bine sa ne ajute tata.

-ca trezim copilul prea devreme sau ca il culcam prea tarziu.

-ca se pot obtine derogari de la educatoare pentru un copil de grupa mijlocie.

-ca nu e nevoie sa fim la fix la ore.

-ca ne pot ajuta. Azi cineva chiar voia sa intre in clasa peste noi ca sa ne ajute sa luam copilul. Pentru noi o straina, pentru tata o amica, nu am intalnit-o pana azi, dar a sarit sa ne-o ia inainte pentru ca ne considera neajutorati.

I-am spus ferm ca nu, dar m-a durut insistenta. Cum m-au durut si sfaturile gratuite.

Noi nu ne-am dat cu parerea asupra niciunui copil, fiecare si-l poarta si si-l ingrijeste cum vrea. As vrea sa fim si noi tratati cu o atitudine reciproca.

Poate de asta ii prefer pe cei care nu ne iau in seama sau ne urasc. Macar sunt aia sunt sinceri.

Sursa foto

 

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

3 comentarii publicate

  1. Uneori oamenii nu stiu cum sa se manifeste, cum sa se comporte, cum sa reactioneze. Este surprinzator din moment ce traim intr-o societate moderna, dar nu e surprinzator daca ne gandim ce mentalitate si educatie se „ascund” in spatele lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Ziua de 11 e o zi de inceput in viata noastra. Azi, pe 11 septembrie a fost prima intalnire cu gradinita

Pe 11 septembrie acum exact acum patru ani ne semnam cererea pentru oficierea casatoriei. Aveam mii de emotii, ganduri nenumarate...

Închide