dor de copil

Imi lipseste, e totul pustiu fara copil

Imi este dor de David desi ,de-abia de trei ore ne-am despartit la intrarea in clasa. Il caut cu privirea prin toata incaperea, astept sa ma intrebe ceva, ma mir de ce e atata liniste si nu mai baraie vreo jucarie, nu mai imi cere nimeni voie sa se uite la desene.

De cand e prescolar am inceput sa ne despartim pentru o perioada mai lunga pe durata zilei si mie imi lipseste cumplit. Singurul moment din viata lui in care am fost despartiti pentru doua zile a fost cand l-am condus pe dragul meu batran pe ultimul drum. Atunci am considerat ca nu e bine pentru el sa fie prezent la asa un eveniment cu incarcatura emotionala adanca. M-am perpelit si m-am topit si-atunci de dorul lui, dar ma consolam cu gandul ca fiind departe ii e mai bine.
Acu` ca e la gradi nu prea gasesc consolare. Ma uit dupa el cand suntem la cumparaturi, intorc capul sa-l observ la traversari, ii mai asez si jucariile sau ii ating hainele, ba chiar i-am spus sotului David, nici eu nu stiu ce sa mai fac ca sa nu ii simt lipsa.
Nu sunt o mama posesiva, stiu ca gradinita e importanta si ca e foarte bine ca s-a integrat rapid, dar am dezvoltat un atasament ce nu ma lasa sa stau linistita. De-abia astept sa vorbesc cu educatoarea sa-mi spun ace face? Cum s-a purtat? Ce nazbatii a facut sau cu cine a mai schimbat o vorba?
Nici el nu e tocmai deprins fara mine si fara taica-su ca de fiecare data cand mergem sa il luam acasa sare sa ne imbratiseze si apoi, in drum spre casa ne povesteste cam tot ce a facut in ziua cu pricina si ne marturiseste ca i-a fost dor de noi.

Ma bucura sa vad reciprocitatea sentimentului, dar la el parca trece timpul mai usor.

dor de copil

Sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

3 comentarii publicate

  1. Am doi copii si de fiecare data mi s-a parut greu cand i-am inscris la gradinita. Am plans pe rupte dupa ce am iesit pe usa institutiei.
    Acum sunt mai mari, dar tot imi e greu dupa ce m-am obisnuit cu ei acasa pe perioada vacantei de vara. Deja este joi, se apropie de final prima saptamana de scoala si incet-incet intram in ritm…cum se spune? armata-i lungaaaaa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
mentalitati gresite
Noi ne descurcam si singuri, nu dam lectii si nu cerem ajutor

Toata lumea ne priveste cu uimire, nu stie ce e cu noi pe holurile scolii, inca nu intelege ca si...

Închide