calatoria cu trenul
23Sep

Calatoria cu trenul de la estaz la agonie

Reading Time: 4 minutes

Trebuie sa ma credeti pe cuvant, sunt un calator cu trenul profesionist. Am abordat acest tip de calatorie de la varste foarte mici, inca de pe cand bunicul ma purta la medici, iar eu imi ascundeam fata in gulerul hainei lui mari de teama mastodontului de fier. Era total diferit de ceea ce vazusem eu in desene si tare ma mai inspaimanta locomotiva galagioasa, nu aveam de unde sa stiu ca in vagon aveam sa iubesc calatoria cu trenul si ca de la prima incercare o sa calatoresc constant.
Frumoase si de nepretuit amintiri mi-au venit in minte citind articolul  Sabinei si daca tot mi-am pus in gand sa scriu despre ele, am sa fac uz si de latura mea practica si sa va impartasesc din experienta niste lucruri, care, sa reduca supliciul unei calatorii (prea ) lungi.
In bratele protectoare ale bunicului descopeream vagoanele mici si magia locului de la fereastra. Pe timp de zi vedeam cu aceasta cucerea fiecare celula adormita a pamantului, cum soarele rasare timid de dupa dealuri, raspandind lumina si frumos in jur. Cum verdele pur al lanurilor se pierd pana departe, unindu-se cu cerul, ori cum brazii inalti pana la nori se impodobeau cu zapada. Imi placea sa urmaresc picaturile de ploaie de la prima lor secunda de viata si pana dispareau sub povara propriei greutati. Lumea de dincolo era intotdeauna fascinanta. Cand am descoperit drumul, priveam sinele uimita de precizia cu care erau facute, natura mea filosofica nu putea sa conceapa cum cineva putuse sa le proiecteze astfel. M-am inspaimantat la primul tunel, dar mana mare a bunicului de pe umarul meu si avertismentul ca era un intuneric temporar ma linisteau pe loc. Timiditatea m-a facut sa stau departe de ceilalti calatori, dar mereu imi rasuna in minte povata batranului de a sta departe de straini. Pana la urma, acolo in vagon, nu se leaga prietenii vesnice. Eu aveam lumea sa o descopar si placerea de a calatori cu trenul. Stiam ca in bagaje bunicul strecura intotdeauna o carte pentru momentele in care ma plictiseam de privit si atunci, cuibarita la pieptul lui, ascultam o poveste minunata. Mereu alegea cele mai frumoase povesti pentru calatoriile cu trenul, asta ca timpul meu sa treaca frumos.
Imi amintesc de expresia mea de uimire cand am auzit pentru prima data sunetul clestelui ce composta bilete, am crezut ca barbatul inalt si cu tinuta si-a prins si mana, iara cand mi-a intins cele doua cartonase am observant ca detele-I mari nu patisera nimic.
Eram fascinata de zgomotul rotilor de tren si de luminitele timide ale noptii.
Un lucru straniu, insa era ca nu puteam sa dorm deloc in tren. Oricat de lunga, de obositoare, de grea ar fi fost calatoria mie nu mi se inchideau ochii defel.  Obiceiul l-am pastrat pana in ziua de azi, nu ma prea simt gata de somn in vagon. Sa ma zgaltaie din toate incheieturile si eu sa dorm? Nici pomeneala.
Inca un amanunt pierdut o data cu vremea, ca si copilaria mea, a fost curatenia. Imi aduc aminte ca scaunele erau curate, micile masute la fel, nu era nevoie sa ma uit unde ma asez si nici sa ma asigur ca voi putea privi prin fereastra.
Daca inainte calatorie era (si) o poveste, acum la fiecare deplasare cu trenul ma vad mereu in alerta, mereu prevazatoare, gata sa imi fac drumul mai usor cu resurse putine. De calatorit calatoresc des, de 4 ani si ceva insotita de un copil (o vreme nenascut), pentru ca, al meu sot trebuie sa isi mai viziteze si orasul natal. Drumul dintre Deva si Bucuresti dureaza cu aproximatie 9 ore iara noua trebuie sa ne fie bine in tot acest timp.
Calatorit, vazut, suportat, luat in calcul, actionat.
Ce m-au invatat toate calatoriile cu trenul?

  1. Sa achizitionez biletele din timp, daca ajung la ghiseu cu putin inainte de plecarea garniturii risc sa raman fara loc, fara bilet, sau sa ma inghesui in cel mai aglomerat compartiment.
    In ziua plecarii sa fiu la gara cu ceva timp inainte pentru a ma interesa asupra posibilelor intarzieri sau problem de pe traseu.
  2. Hainele pentru calatorie trebuie sa fie comode.
  3. Biletele trebuie puse intrun loc accesibil si nu in nu stiu ce buzunar ascuns, atunci cand vine controlorul sa nu imi rastorn tot bagajul in cautarea lor.
  4. Sa nu-mi lipseasca din bagaj mancarea si apa, o calatorie lunga aduce si foamea cu ea, daca nu e un pachet la indemana riscul de-a ne chirci de foame e major, e mai complicat sa cobori in garile mari pentru provizii, iar la vagonul restaurant preturile pentru orice produs sunt mari.
  5. E nevoie de servetele umede si uscate, primele pentru maini si obiectele din jur: fereastra, masuta, cos de gunoi. Cele uscate pentru utilizarea toaletei. Eventual nu strica niste hartie igienica.
  6. La wc exista o singura regula, nu ma asez pe vas niciodata. La cum arata nu cred ca s-ar putea aseza cineva.
  7. Bagajele sunt construite eficient, mancarea, apa, cartea pot sa stea intrun rucsac de spate, pe cand celelalte lucruri pot sa stea intrun troler practic gata de pus pe polita de sus.
  8. Nici la urcare nici la coborare nu trebuie sa fiu prima, evit asa aglomeratia.
  9. Discutiile cu ceilalti trebuie sa fie scurte, fara povesti de-o viata, destainuiri incomode sau confesiuni ca in fata unor prieteni.
  10. Nu accept sa mananc sau sa beau de la ceilalti.
  11. Cei care vand obiecte sau cer bani pentru bolnavi categoric trebuie evitati.
  12. Daca imi parasesc locul iau si geanta cu obiecte de valoare cu mine.
  13. Nu ma expun cu bijuterii si nici lucruri scumpe.
  14. Imi pastrez locul.
  15. In cazul unui tren aglomerat cer permisiunea de a merge in alta parte.
  16. O carte buna pentru o calatorie la fel nu trebuie sa o uit acasa.
  17. Niste casti si un radio poate sa salveze situatia.
  18. Un film bun pe ecranul unui laptop imi da doua ore de detasare aproape totala.
  19. Telefonul trebuie sa ramana incarcat, nu-l butonez inutil, pentru ca nu toate vagoanele au prize.
  20. Evit sa vorbesc tare, sa rad cu zgomot sau sa ma intind ca sa nu deranjez.
  21. Nu-mi fac o mie de nervi daca apar intarzieri, mi-e clar in minte ca infrastructura feroviara a Romaniei nu ajuta trenul sa alerge.
  22. Imi tin lucrurile pe langa mine.

Plec la drum si ma  asigur ca o sa fac acea calatorie speciala,  ce imi lasa amintiri placute, pana la urma calatoria cu trenul este o poveste…

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

calatoria cu trenul
Sursa foto unsplash.com

Please follow and like us:
Pin Share

12 thoughts on “Calatoria cu trenul de la estaz la agonie

  1. Anul acesta am facut un circuit cu trenul prin Portugalia. A fost excelent. Desi eram pregatiti sa inchiriem masina, pe ultima suta de metri am schimbat …macazul si am facut rezervari la tren, asa ca am mai prins si ceva reduceri de pret. La noi n-as indrazni sa fac asta. Voi povesti despre trenurile lor.

  2. Eu și copiii mergem uneori cu trenul, atunci când mergem la părinți. Maia este foarte încântată și abia așteaptă. Pentru mine nu e mereu plăcut, mai ales când este foarte aglomerat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *