Sa nu uitam de noi, cand nu mai suntem doi

– Esti foarte frumoasa, imi spune intro seara.
Asez copilul proaspat imbaiat si adormit la locul lui si il privesc mirata.
– Sunt epuizata, am parul incalcit, nu m-am epilat de cand am nascut, mi se rupe burta in doua, plang mereu si tu imi spui ca sunt frumoasa!?
– Pentru mine esti, continua cu un ton moale, nu prea convingator.
Lacrimile mi s-au strans punga in ochii si am inceput a boci neconsolata.
– Dar ce-am zis? Ma intreba curios.
Un semn cu mana i-am facut si am fugit in baie unde am plans in voie, atat de mult incat puteam sa fac baie in lacrimi.
Alex nu m-a tulburat, nu a batut in usa, nu mi-a strigat sa ies, de acum stia ca hormonii si depresia post-partum faceau legea imi lasa timp. Cand mi-au secat ochii m-am ridicat sa ma uit in oglinda. Femeia de dincolo isi privea tristetea in ochi si nu cerea doar ajutor, ci si o schimbare. Un oftat adanc mi-a strabatut pieptul si a rasunat in toata incaperea mica, asa de tare ca m-am speriat.
Am deschis usa si si-am inceput sa vad lucruri, din nou.  In hol toate erau la locul lor, hainele groase, cizmele, caruciorul. In bucatarie totul era perfect aranjat, mancare era, doar farfuria mea era neatinsa. Iar nu mancasem toata ziua.

Am fugit la fereastra, am deschis-o si am primit frigul de decembrie in mine pana la ultimul fior. Nu vedeam privelistea ca alta data, ci auzeam doar vocea interioara ce imi cerea atentie.
– Nu sta in frig, mi-a zis punandu-si mana blanda pe umarul meu.
Dupa multa vreme am avut indrazneala sa i-o cuprind cu a mea. Contrastul dintre rece si cald m-a facut sa tresar/. De cata vreme nu il mai prinsesem asa? De cata vreme ii refuzam mangaierea sau atingerea? De cata vreme nu-l mai privisem pe sotul meu in ochi fara sa plang? Inainte cu o ora izbucnisem in hohote de plans pentru ca imi facuse un compliment. Da! Un compliment, nu-mi ceruse nimic, nu imi reprosase ca sunt atenta doar la micut, ca sunt trista, nu ceruse atentie, nu se suparase. Ma complimentase. Imi venea sa plang din nou, dar… m-am intors si l-am imbratisat. Parca nu o mai facusem de-o viata.

Am stat asa multa vreme, simtind cum ne curge dragostea prin vene, cum ni se unesc rasuflarile si cum se darama zidul ce ne separa. A fost nevoie sa incep sa stranut ca sa ne desprindem din imbratisare si sa inchidem fereastra.

Cand am ajuns langa copil ne-am dat seama cat de mult ne lipsisem unul celuilalt. Ca ne era dor sa ne zambim, sa ne impreunam picioarele pe sub plapuma, sa ma cuibaresc la pieptul lui, sa ma maguleasca (cu) ale lui complimente.
In seara aceea am renuntat sa fiu doar mama, am inceput sa ma simt din nou sotie si femeie. Nu mai saream ca arsa la fiecare miscare a copilului, lui ii ceream ajutorul cu blandete, nu ma mai deranja ca nu era suficient de atent la detalii.

Am inceput sa fim din nou impreuna, de la nastere din urma cu o luna si pana atunci fusesem pe drumuri separate. Eu alaturi de cel mic, inconjurata de un clopot de sticla, el alaturi de noi, fara a putea sa ne prea atinga.

Voi cum va simtiti impreuna de cand s-a marit familia? Va e bine in cuplu? Cum ati gestionat relatia de cuplu?

Daca inca sovaiti, sau cautati sa va apropiati, inca sunteti in cautarea unor raspunsuri sau rezolvari atunci mergeti la conferinta: Fii bine cu tine in cuplu.

relatia de cuplu

Conferinta va avea loc loc la sediul ISTT din strada Giacomo Puccini nr 8 A, Bucuresti, etaj 1 si se va desfasura in trei zile consecutive: 25. 26 si 27 septembrie. Chiar de maine.

Inscrierea se face online si pretul de intrare este de 75 de lei/ persoana, detalii suplimentare aici

Vorbitoarele de anul asta sunt:

Ana Maria Mitrici cui tema Partea si intregul: unde sunt Eu în Noi? pe 25 septembrie.

Anamaria Draguta cu tema Tu si cuplul – cum sa dai „totul” in relatie, (fără sa te pierzi pe tine) cu o zi mai tarziu, la 26 septembrie.

Ana-Maria Nastase cu tema Lacrimi de bucurie printre nopti de nesomn – viata de cuplu dupa aparitia copilului, miercuri 27 septembrie.

Nu e o rusine sa aveti probleme, nu e o rusine sa cereti ajutor, e atat de bine sa va regasiti, mergeti la conferinta. Si eu as merge.

relatia de cuplu

Sursa foto 1

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

1 comentariu publicat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
calatoria cu trenul
Calatoria cu trenul de la estaz la agonie

Trebuie sa ma credeti pe cuvant, sunt un calator cu trenul profesionist. Am abordat acest tip de calatorie de la...

Închide