Sedinta cu parintii de la gradi cu emotii si lucruri neasteptate pentru mine ca parinte

Rate this post

M-am dus toata plina de emotii la sedinta cu parintii. Era prima in calitate de parinte. Inca nu realizez asta desi am ajuns sa scriu despre, eu am fost parintele de la sedinta cu parintii. E limpede ca am trecut in alta etapa.
Am ajuns la usa salii de clasa la fix 17.30 cand si incepea sedinta. Surpriza era ca am fost cei din urma. Restul parintilor erau deja asezati la masute si asteptau ca totul sa inceapa. Asta mi-a suplimentat si mai tare emotiile. Mi-era pregatit un scaun mai mare pe care sa pot sta si pana sa ma conduca Alex spre el am simtit ca toata suflarea ne urmareste. In fine, am respirat si m-am asezat. Parintii la dreapta noastra, doamna in fata  asteptam sa incepem.

Educatoarea, draguta ca intotdeauna ne-a adus vestile bune intai, aveam cu totii niste copii inteligenti si receptivi. A fost asa de bun augur remarca asta ca am simtit sapte suflete cum se relaxeaza. Zambetul de incantare al doamnei era confirmarea de care noi, cei din bancute, aveam nevoie. Acum sunt in faza de acomodare, de descoperire, de imprietenire, de neastampar, de plictis. Toate la un loc.

Fiind o grupa mixta, in care cei mici desi sunt doar 9, au varste diferite, unii au fost si anul trecut la gradi, altii nu, atitudinea lor este la fel de diferita. Important e ca au inceput sa se imprieteneasca si sa intrebe unul despre celalalt.
De David al meu care-I acum racit am aflat ca intrebasera majoritatea, asta ce-I drept,m-a umplut de bucurie. E destul de bine prins in grupul lui, pentru inceput.
Tot despre David am aflat ca desi nu a fost pana acum integrat a reusit in scurt timp sa se simta in elementul lui in grup. Am zambit cand mi s-a spus din nou ca deseneaza foarte frumos, dar am fost de-a dreptul fericita cand am aflat ca el rasfoieste cartile aflate la clasa si e atent la povesti
Partea mai putin buna e ca nu prea imparte jucarii, lucrul asta din punctul meu de vedere e firesc, pana acum au fost toate ale lui, e cam straniu sa le imparta dintro data. O sa fie nevoie sa-I amintesc pana ii intra in reflex.
Daca asupra copiilor s-au lamurit toate aspectele a urmat partea administrativa.
Trebuia stabilit comitetul de parinti, un presedinte, un vicepresedinte si un casier.
Presedintele si vicele au obligatia de a reprezenta grupa la sedinta cu parintii pe scoala.
Cand a fost vorba de alegerea presedintelui s-a lasat o tacere deplina. Doamna intreba, noi taceam, nu stiam unii despre ceilalti nimic, nici un prea stiam cine isi asuma responsabilitatea asta.
Ma uit la toata lumea si zic ca noi avem ceva timp in plus pentru ca nu lucram. Atunci am primit repede niste aprobari si niste priviri pe sub gene. Era prea tarziu sa spun ca ma luase gura pe dinainte. O mama mai vorbareata fu de parere ca e o idee buna si ca daca suntem o mana de oameni ar fi bine sa ne intelegem. Doamna de la catedra imi si scrise numele in dreptul presedintelui de comitet. Cea care vorbise dupa mine fu aleasa vice presedinte si pana s-a hotarat casierul in minte mi se plimbau idei contradictorii.
Oare o sa fac fata la sedinta cu parintii pe scoala? Cum o sa le comunic deciziile celor care nu doresc sa ma asculte? O sa fiu luata in seama? Oare chiar ma luase gura pe dinainte? Nu mi-era clar, dar deja fusese scris, era presedintele celor din jur.

Urma lista necesarului pentru clasa, rechizite si caiete speciale, am hotarat sa fie la comun si toti sa aiba la fel ca sa nu se certe, dar despre asta o sa revin cu un articol separat.
Daca la rechizite ne-am inteles, la caiete speciale trebuie sa asteptam confirmarea ministerului si o sedinta de la inspectorat ca sa stim ce s-a aprobat si ce nu. Nici la gradi nu sunt manuale si material didactic.
Bugetul a fost unanim acceptat si aprobat, 100 de ron de caciula. E si un caz special, o fetita ce nu-si permite sa plateasca si am vrut sa punem cu totii bani pentru ea, fara nicio ezitare.

Asa ca un ultim amanunt de notat ar fi cand i s-au cerut jucarii sau carti pe care sa le aducem la clasa si sa le rotim pentru ca micutii sa nu se plictiseasca, dar ni s-a cerut si acordul ca un psiholog sa vina si sa-I observe.
M-ar bucura sa stiu si parerea unui specialist in psihologie despre comportamentul si atitudinile lui David in comunitate, o sa ma interesez despre vizitele psihologului scolii.
Si ca sa-mi duc noua misiune de presedinte pana la capat, am luat cuvantul cand ni s-a cerut sa completam si sa ne spunem concluziile, i-am cerut doamnei un numar de telefon. Ideea a fost preluata imediat, cat de firesc este ca parinte sa ai un contact direct cu educatorul, cand lipseste cel mic, cand se intampla ceva, cand se schimba ceva sau se ia vreo decizie importanta. Chiar daca programul e de 4 ore e bine sa stii ce face copilul in ast timp, fara sa deranjezi, fireste.

Sedinta cu parintii s-a sfarsit dupa aproape o ora, unii parinti erau grabiti sa plece, altii au ramas intre patru ochi cu educatoarea. Noi am iesit vorbind despre bulinele alor nostri simtindu-ne oarecum usurati.

 

sursa foto internet



1 thought on “Sedinta cu parintii de la gradi cu emotii si lucruri neasteptate pentru mine ca parinte”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: