Nu stiu daca pana acum eu traiam intro realitate personala, eram prea idealista sau pur si simplu credeam ca ne purtam firesc pe drumul spre gradinita, dar in fiecare zi de prezenta eu raman uimita de atitudinea parintilor si copiilor deopotriva.
Iata 7 dintre mirarile mele in drumul spre gradinita:
1.Pe o straduta ingusta se grabesc zeci de masini spre poarta, multe opresc fix in fata ei si nu m-ar mira sa urce pana in clasa daca ar fi posibil. Politia rutiera e zi de zi prezenta pentru a scoate pietonii nesifonati din ambuteiaj si spre a evita ciocnirile vehiculelor.
2.Nimeni nu cedeaza trecerea si in majoritate vor sa fie primii.
3. Parintii sunt grabiti, copiii neatenti si repeziti.
4. Nu se tine cont de program si multi intarzie constant.
5.. La salut nu se mai merge dupa regula celor 7 ani de acasa, ci dupa chef sau educatie sau mai bine, dupa lipsa ei. Nu se raspunde.
6. La final de cursuri toti suntem ciorchine la poarta ce sta inchisa, iar cand se deschide am vrea sa intram toti odata, fara multe exceptii.
7. La usi se vorbeste tare, se cauta compatimire, intelegere sau un contra exemplu. Niciodata nu se respecta tacerea ce ne-a fost impusa.
Acuma, stiu, eu sunt mai rezervata, mai timida, mai conformista, sau mai respectoasa, nu toti putem fi la fel, dar macar in preajma scolii ar trebui sa ne purtam cum se cuvine.
Noi suntem exemplele celor mici. Noi in primul rand si apoi dascalii. Noi cei care vrem sa fim primii, care nu cedam trecerea, care vrem sa fim mereu primii, suntem vesnic grabiti si nemultumiti. Suntem agitati si niciodata nu tacem, nici atunci cand asta trebuie sa facem.
Ce sa inteleaga un copil daca al lui parinte nu respecta norme, cauta sa fie primul dand din coate, intarzie si nu saluta? Exact ceea ce vede. Intocmai asa va face.
Sursa foto https://www.shutterstock.com
Ai dreptate! Offff…
ai dreptate – câţi mai ştiu de bunul simţ (cei 7 ani de-a casă…)?
pupic !