Gastrita mea si grija lui

Rate this post

Tacerea mea din ultima vreme se traduce in crize repetate de gastrita duodenala E ceva obisnuit in zilele de toamna, doar ca acum au si o parte care imi place. Nu va imaginati ca-s sado-masochista doar ca ma simt foarte iubita in acele momente de durere acuta.

-Unde e mama? Il intreba curios pe taica-su, ne stiind ca m-am ascuns in intunericul din dormitor sfarsita de putere.

-Pe mama o doare stomacul si e in dormi…

-Aici esti, mami? Imi zicea suindu-se peste mine.

-…tor, se auzea Alex de dincolo.

-M-ai lasat sa ma joc singur si ai plecat fara sa-mi spui ca te doare stomacul.

-Imi pare rau, ai dreptate, trebuia sa-ti spun si-apoi sa plec, dar ma doare stomacul tare.

-Tare, tare? De ce? Mai ai un bebe acolo?

Zambesc, as fii vrut asa o dulce durere, dar imi amintesc ca in stomac am doar arsura gastritei duodenale. Si lui i-ar placea sa aiba un fratior, doar ca eu nu-I mai pot implini dorinta. Oftez si ii zic.

-Nu, puiule, am doar gastrita. O arsura mare mare, aici deasupra stomacului.

– Pup eu sa treaca. Imi da mainile la o parte şi imi pupa burta de ma sfarşesc de iubire.
Il imbraţişez şi-l pup pe frunte, dar incerc sa-l indepartez fiindca ma durea prea tare.
– Nu lasa gastrita mea sa iţi strice joaca, acum ca ştii unde sunt poţi sa mergi inapoi la maşinuţe.
– Nu, mami, pot sa stau cu tine? Promit sa nu fac zgomot şi sa stau cuminte.
Il privesc şi ma las convinsa. M-a imbraţişat şi mai tare şi-a ramas tacut multa vreme.

A fost cea mai sincera şi mai curata imbraţişare. Caldura trupuşorului mic a topit pana la urma arsura din mine şi taica-su ne-a gasit dormind duşi in iubirea noastra.
Cum sa nu vreau sa fiu bolnava in aşa condiţii? Chiar daca mi-e greu, aş vrea sa ma ţina crizele pana la sfarşit de toamna.

sursa foto



4 thoughts on “Gastrita mea si grija lui”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: