Ma simt din nou coplesita de tacere si nimic nu merge bine

Nimic nu merge bine. Tac. Intotdeauna tacerile m-au coplesit, dar m-au ajutat in egala masura. Ascund in ele durerea, dar si neputinta mea de-a depasi praguri critice. Si ma lovesc de fiecare data cand ridic privirea, dar ma lovesc ca sa-mi amintesc ca am facut un pas gresit. Ma retrag si reiau traseul ca sa ma izbesc de la degete pana in suflet de acelasi prag.

De cateva zile nimic nu merge bine. Sunt trista. Tacuta. Plansa. Nedormita. In permanenta lupta cu mine, cu limitele, cu amarul. De-o vreme nimic nu merge bine si eu nu am raspunsuri:

-Din 6 saptamani de gradinita, David a frecventat 3 si jumatate. Restul timpului a fost racit, oboist febril.

-Timpul zboara si ne impinge limitele in sus atunci cand avem ceva de facut si asta presupune mers pe jos.

-Mi s-au innecat corabiile cand m-am vazut nevoita sa renut la superblog, desi, cu o seara inainte ziceam ca nu o sa o fac. Grija pentru David si febra lui era mai mare decat presiunea concursului.

-M-am luptat din rasputeri cu o oboseala mare. Ea a castigat.

-Am simtit ca ma rup pe dinauntru cand am aflat crucea bunicului desprinsa de vant.

-Am un nod in gat si nu reusesc sa expectorez nici cu tot acc-ul din lume.

-Primesc cu greu reprosurile de la finele orelor lui David, care e un razvratit si nu asculta. Inca nu s-a adaptat. –In ciorne am inceput 6 articole si le-am lasat la faza de idei.

-Ma ingrijoreaza schimbarea dramatica a vremii.

-Ma uit din nou pe pereti in toiul noptii si ei nu imi intorc niciun raspuns.

-Vad cu imi albeste parul si ma simt batrana.

-Nimic nu merge bine si inca mai caut schimbari acolo unde ele nu se afla.

Tac. Tac si plang. O sa-mi treaca, atunci cand o sa invat sa nu mai plang in mine.

nimic nu merge bine

 

sursa foto

 

2 comentarii publicate

  1. Asa se-ntampla cu neplacerile, vin toate gramada. Nu te da batuta, e doar un moment al vietii (mai aglomerat). Si finutul meu este in grupa mica. In septembrie a facut pneumonie, in octombrie bronsita. Stiu ca resimti greu boala copilului. E normal. Va doresc sanatate, sa va faceti curaj si sa inaintati mereu, chiar si cu pasi mici! Pupici!

  2. nu te lăsa cuprinsă de deznădejde ! fii curajoasă ! nu eşti singură – Bunul Dumnezeu te va ajuta ! nu exagerez dar un ”Tatăl Nostru” spus mmai des (în gând) te poate scoate din starea debusolntă în care eşti pe mine m-a ajutat şi mă ajută psihic ! nu cred că există copilaş care să nu treacă prin răceli ! se va face bine ! fii tare pentru că numai aşa poţi avea grijă de David ! în viaţă toate trec – bune sau mai puţin bune ! trebuie să trecem prin multe evenimente ca să căpătăm o anume experienţă în viaţă !
    nu cred că este bine dacă renunţi la activităţile pe care le desfăşurai, cu drag ! activitatea susţinută, chiar mentală, te va ţine deprte de gândurile negre… te-ai ”bătut” în superblog – nu este păcat de efortul depus până acum ?
    hai, curaj ! nu eşti singură !
    multă, multă, multă sănătate vă doresc, cu drag !
    pupic !

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: