David si comunitatea cu tot cu adaptarea la gradinita

Adaptarea la gradinita  este un subiect sensibil in urechile mele, atat de sensibil incat parca doar asta au ajuns sa auda. Desi am un copil sociabil si prietenos nu am scapat deloc de acest test de rezistenta numit adaptare.   Cu toate ca David e dezinvolt si plin de sarm nu s-a acomodat prea usor la noua lui viata de gradinar. Nu a plans. Nu s-a cerut acasa. Nu a vrut ca noi sa mai ramanem ca sa il ajutam sa se integreze.  Nu a facut nicio probleme la trezirea matinala. Nu a cerut nicio clipa sa ramana acasa.

Cu toate astea adaptarea la gradinita nu a fost deloc usoara pentru ca:

  • vrea atentie in permanenta. Se supara daca in raza vizuala a educatoarei este un alt copil. Daca nu e lasat sa faca toate treburile. Daca nu e primul la raspuns. Daca nu deschide usa. Daca nu e primul in sir. Cand nu i se da ce vrea pe loc. Cand i se cere sa astepte. Daca i se atrage atentia. Cand e rugat sa nu alerge si sa nu se mai descalte.
  • e posesiv cu toate jucariile. Nu ar imparti niciuna si daca ceilalti se joaca si ei tot lui sa-i ceara voie.
  • devine opozant cand i se cere sa stea in semicerc, sa faca activitati repetitive si cand i se solicita la randul lui atentie.
  • vrea cu orice chip bulina rosie.
  • protesteaza vehement trantind si refuzand sa participe la activitati care nu ii plac.
  • supara copiii daca nu ii convine ceva.
  • vrea sa fie seful, chiar educatorul daca s-ar putea.

Ce trebuia sa fac eu? Sa fiu in opozitie cu el nu puteam pentru ca se indarjea si mai tare. Sa devin prea exigenta ar insemna o alta schimbare prea mare. Sa plec capul si sa tac atunci cand face cate o boroboata nu era cazul. Trebuia sa-l ascult. Sa impun reguli. Sa insist asupra lor. Sa ii repet ca merge la gradi ca sa aiba prieteni si nu ca sa se joace singur. Sa caut sa-i identific problemele de comunicare in grup. Ca se simte lipsa primului an de gradinita si imi pare rau ca am sarit grupa mica.

Ce mi-a spus el? ca pana in prezent jucariile cu care se juca nu trebuia sa le dea mai departe. Ca nici ceilalti nu le cedeaza prea usor. Si copiii protesteaza fiecare dupa cum e felul. Doamna vrea sa fie cu toti. Cu mine e mai sigur ca el va fi primul. Acasa nu sta in semicerc si nici nu e obligat sa taca.

Ce era de facut? Erau semne clare de revolta, schimbarea ii adusese un comportament diferit. Nu era egoist, dar se pusese in opozitie cu toata lumea. Nu se adaptase, aceasta era modul lui de a reactiona. Adaptarea la gradinita trebuia sa se faca si cu ajutorul meu.

Am hotarat sa nu il iau cu asalt si astfel am intrebat-o pe doamna educatoare  asupra atitudinii lui de fiecare zi. Apoi, in drum pe casa sa-l sustin si sa ii ascult pana la capat povestea de la gradi. Sa pun in comparatie cele doua relatari. Sa-i gasesc prietenii din acest nou spatiu, dar si pe aceia care ii place mai putin. Sa intreb suplimentar asupra celor mai putin bune. Am spus din capul locului ca eu sunt alaturi de el ca sa rezolvam situatiile si sa nu le amplificam si mai tare. Am exclus din start rusinea, teama si minciuna. Am incercat sa ma pun in locul lui.

Din poveste in poveste am aflat ca:

  • David o imbratiseaza mult si dragastos pe doamna, semn ca ii e dor de mine, dar si ca s-a atasat de dansa.
  • se supune cu greu regulilor pentru ca e prea incapatanat si vrea sa faca doar ce ii trece lui prin cap.
  • unii copii nu-l plac si nu ii place, e firesc, dar e cazul sa intervin pentru a nu avea relatii de conflict in permanenta.
  • nu isi doreste sa stea langa fete pentru ca in prima saptamana una l-a lovit si acum tine minte.
  • nu prea stie cum sa se poarte cu aceia dintre ei care au probleme de sanatate si de asta uneori ii supara ca sa le provoace reactii.
  • isi cauta prieteni pe care sa ii domine fizic si intelectual.
  • imita comportamentele proaste si la prima boacana facuta de altcineva se alatura si David.
  • e nervos pe toata durata sederii la gradinita daca nu doarme suficient.
  • inca nu a invatat sa respecte persoanele adulte.
  • adaptarea la gradinita nu inseamna doar plans, refuz de a participa la ore si imposibilitatea de-a se integra, ci si refuz de a comunica, irascibilitate si protest.

 

O buna cooperare cu cadrul didactic si o atentie sporita la copil face adaptarea posibila. E de la sine inteles ca micutul are reactii devreme ce e dus intr-un mediu nou.  Reactioneaza in felul sau. Copilul are nevoie de timp si sa ne simta langa el. Rabdarea si din nou rabdarea va fi cea care ii va veni in ajutor.

sursa foto

 

 

 

Trackback-uri și pingback-uri 3

  1. Răcelile de sezon ale celui mic îmi fac sufletul să se chircească de suferinţă. - Roxana Trandafir
  2. Răcelile de sezon ale celui mic îmi fac sufletul să se chircească de suferinţă. | Roxana Trandafir
  3. Schimbarea gradinitei a fost o cumpana majora - Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: