Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi e categoric adăugată celorlalte două nuvele Mantaua şi Salonul numărul 6, scrierea lui Tolstoi întregeşte un volum numit “Destin” care este un etalon al fanatismului şi inutilităţii evoluţiei sociale şi individuale. Astfel grupate cele trei povesti vorbesc despre puterea marcantă asupra vieţii individului ce pare a se ghida mai mult după rigori colective decât după voinţe personale şi care la capătul suferinţei se întâlneşte cu moartea ca o consecinţă obligatorie a existenţei sale plane.
Ivan Ilici nu face notă discordantă faţă de Akaki Akakievici şi Andrei Evighenici şi îşi trăieşte viaţa la fel de uniform.
Mai întâi studiază dreptul pentru că aşa e îndemnat, mai apoi se însoară ca să dea bine în lume, după aceea se refugiază în munca urcând în ierarhia profesională doar pentru ca acasă nu avea un confort conjugal, că finalmente să se îmbolnăvească şi să moară. Un personaj profund antipatic, şablonul unei societăţi tipice, care nu are nimic de făcut decât să trăiască. Singura lui tresărire este în faţa morţii, atunci când îşi tipa nefericirea conştient de ireversibilitatea timpului pierdut se aruncă în moarte că în nişte braţe salvatoare vrând parcă să scape de sine însuşi.
Aceasta acceptare necondiţionată a voinţei celorlalţi în detrimentul celei proprii nu face decât să robotizeze fiinţă umană făcând-o sclava unor rigori stupide şi o depersonalizează în mod ireversibil.
Reacţia celor trei bărbaţi captivi ai timpului în care trăiesc vine prea târziu şi este un efort al singurătăţii a cărui ecou nu-l mai aude decât haosul trecerii pragului vieţii.
Cartile rusesti sunt mult axate pe destine si pe povesti cat o lectie de viata. Personajele sunt puse in antiteza cu situatia si soarta, sunt prinse in mrejele vietii si de multe ori se afla in marginea prapastiei si de cele mai multe ori sunt intelectuali ratati.
Nota mea 5 din 5 pentru Moartea lui Ivan Ilici.
Cartea o puteţi cumpăra de pe Cărturăreşti.ro
