10Feb

Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade

Reading Time: 3 minutes

Am vrut să mă întâlnesc cu o carte adolescentină serioasă şi am ales cartea Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade pentru asta. Are acel parfum nostalgic al perioadei interbelice şi între toate cărţile de gen putea să-mi aduca matur firea adolescentului de atunci.
Numai că acum perspectivele mele s-au schimbat şi nu am mai găsit romanul la fel de special ca şi în anii de liceu.

romanul adolescentului miop

Prin ochii femeii de azi Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade nu se mai vede atât de special, ba chiar îmi pare supraevaluat.

Situat într-o mansardă deasupra Bucureştiului ca şi Cioran deasupra Parisului, Eliade cel tânăr îşi consuma până la ultima picătură pasiunea pentru cărţi. De acolo, de sus, el veghează peste cei din a căror generaţie vine şi nu găseşte niciun punct comun cu ei şi tocmai de aceasta se gândeşte să scrie un roman care sa îl reprezinte, care să-l radiografieze lăuntric aşa cum este: diferit, matur, savant, un geniu. Dar scrierea romanului adolescentului miop nu e o sarcină uşoară, tocmai pentru că, protagonistul nu reuşeşte să structureze un subiect principal şi asupra personajelor se răzgândeşte constant, dorindu-şi sa fie  cu adevărat speciale. Pe de o parte măcinat de grijă ca în centrul unui roman trebuie să stea o poveste de iubire pe când el nu era drag niciunei fete şi pe de altă parte frământat că figura sa distinctă să rămână în centru atenţiei, tânărul nu stabileşte nicio traiectorie şi mai mult, descumpănit de aceste nemuriri crede că nu va isprăvi niciodată un roman.
Între orele îndelungate de lectura şi chinurile provocate de matematică şi germana, el încearcă să găsească în sine forţa necesară pentru o scriitură de amploare. Pentru romanul sau încearcă să creioneze mai multe trăsături ale colegilor săi şi a eternului mister feminin, dar nimic din ce descoperă nu-I convine şi se mulţumeşte să noteze punctual şi cronologic tot ce I se întâmplă.

 

Astfel, inconştient şi sigur se îndepărtează de natură romantică a romanului pe care iniţial o avea în minte.
Romanul adolescentului miop nu este nici pe departe o carte despre străfundurile sufletului adolescentin, nici despre o iubire teribilă şi imposibilă, ci mai degrabă e o radiografie incompletă a acelui timp interbelic. De ce incompletă? Pentru că personajelor le lipseşte esenţă, acel ceva unic al adolescenţilor, le lipsesc acţiunile dramatice şi forţa de a împinge povestea pe un drum firesc. Totul e trecut prea repede în revistă şi tocmai această grabă nu o înţeleg prea mult.
Eliade cel tânăr nu îşi găseşte locul la matematică şi rămâne corigent. Clasa plină de colegi mediocrii vine şi ea din urmă şi îl aruncă în rândul celor mai slabi dintre toţi, cu aceştia trebuia să împartă înfrângerea corijentei şi astfel să-şi înghită umilinţă ca pe o înfrângere.
În societate e un observator pasiv şi la piesele de teatru ale liceului se simte prost.
Chiar şi atunci când vrea să domine şi să-şi arate supremaţia intelectuală la conferinţe, e înfrânt pentru că introducerile sale sunt prea lungi.
Stupoarea cea mai mare nu e, însă adusă de cei din jur, ci de descoperirea cărţi lui Giovanni Papini-Un om sfârşit, pentru că italianul tocmai scrisese înainte-I romanul pe care dorea să-l scrie. O catastrofă mai mare decât asta nu se putea. Închis în mansarda îşi consuma pasiunea cu un gust amar.

În relaţia cu fetele nu e decât un feroce mascul detestabil, care, conştient de urâţenia să foloseşte femeile şi fetele doarpentru plăceri carnale şi fără nicio implicare sentimentale. Din înaltul turnului sau, Eliade nu îşi permitea moftul de a fi îndrăgostit.
Bacul îl trece cu acelaşi calificativ modest şi continuă să se simtă un neînţeles.
După toate aceste lecţii de viaţă şi intrarea la facultate firul naraţiunii se schimbă.
Eliade cel mătur îşi asumă noul stătut şi nu mai căuta fără încetare cai care nu duc nicăieri, scrie fără pretenţii pentru cartea sa şi se îndrăgosteşte, în stilu-i straniu cu manifestări de posesiune, dar se îndrăgosteşte.
Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade este scris sub formă de jurnal, unul prea naiv pentru a fi a unui savant, prea simplu pentru a fi diferit, nu are nicio trăsătura dominantă şi nicio personalitate remarcabilă. E marcat de un egoism exacerbat a unui tânăr ce vrea cu orice chip să se delimiteze de lume, să iasă în evidenţă şi tocmai de aceea e un roman obişnuit.

Nota mea 1 din 5.

Romanul adolescentului miop

Puteti cumpara cartea de la Libris 

 

Please follow and like us:
Pin Share

4 thoughts on “Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *