Cititorul din peşteră de Rui Zink nu este o carte pentru copii cum am auzit prin târg vorbindu-se, nu, este o analiză crudă a vieţii culturale de azi, care suferă cumplit şi e înlăturată că pe un mare rău la marginea societăţilor şi a conştiinţei. În volumul de faţă autorul prezintă printr-un joc matur destinul nedrept al cărţilor în zilele noastre. Şi, culmea Cititorul din peşteră devine cartea manifest pentru citit.
La cei 15 ani băiatul din povestea noastră nu prea iubeşte literatura şi nici cărţile, dar situaţia familiară şi neliniştea vârstei sale îl împing într-un anturaj periculos şi nesigur. Fură şi e mândru de asta, dar pentru a nu fi capturat s-a aruncat în valuri şi e recuperat de un echipaj dubios, pe a cărui corabie rămâne. Astfel începe o călătorie iniţiatică. Călătoria cunoaşterii, una la care care nici nu se aşteaptă. Promiscuitatea de pe vas îl face pe tânărul nostru să descopere că furtişagul nu e un lucru nobil, nici sigur şi că aceia cu care se întovărăşeşte îi pot vătăma moral. Făcând un serviciu major echipajului atunci cand recuperează o hartă el intră în graţia tuturor celor de pe vas.
Dar într-o zi totul se schimba pentru că băiatul îl întâlneşte pe Anibalector. Acesta este un om al cavernelor, un primat, dar totodată un cult. Nu e un monstru oarecare, pentru că el nu se hrăneşte cu carne şi stârvuri marine, ci cu cărţi. Ocupaţia lui de zi cu zi este cititul. Adăpostit de ochii lumii curioase, intr-o pestera, Animal Lector, citeşte toate cărţile care cad de pe vase şi mai exact, tot ce îi cade în mână.
În acest climat propice culturii, în această bibliotecă improvizată, în acest spaţiu retras, in pestera băiatul descoperă magia cititului. Căci :
Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai să te zgâieşti la un perete vorbitor
Tendinţa actuală a omului este de a se abandona într-o uitare de sine în faţa acestui ecran, o preluare inconştientă a informaţiilor prelucrate de alţii, o preluare a ceea ce se da la televizor, pe când cititul dezvolta gândirea şi pune în mişcare mecanismele ei fără influente exterioare. Cititul poate fi interpretat şi ca o întoarcere la sine prin gândire.
Cu un astfel de partener de discuţie, băiatul descoperă magia cărţilor şi savurează cu o plăcere infinită pagina după pagina, carte după carte devenind un cititor pasionat, plin de zel.
Cititorul trebuie să ştie să încerce a vorbi limba cărţii. A vorbi limba cărţii şi a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-şi risipească forţele vâslind contra mareei.
Vorbitul în limba cărţii se face prin exerciţiu zilnic, permanent, susţinut, calea deschisă de lectură e nemărginită şi desăvârşită, citind poţi să o desăvârşeşti. Cititul te ajută să înţelegi oameni, culturi, lumi, să vorbeşti o limbă universală.
O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască.
Iată cum cartea însăşi este debutul unei călătorii, una spre sine şi alta spre alte lumi,Alegerea aparţine numai cititorului.
Scurta perioadă în care Anibalector şi băiatul sunt împreună e scurtă, pentru că, piraţii, foşti amici ai tânărului îl capturează tocmai când îi aducea acestuia din urmă cărţi noi. O scenă ce mi s-a întipărit în minte e ca în timpul capturării omul din peştera încearcă să apere cu ultima sforţare cărţile, luptându-se pentru ele până la ultima resursa. Lupta aceasta între duşmanii culturii şi apărătorul ei e atât de brutală şi de bine evidenţiata încât, e uşor să ne dăm seama că e şi ideea centrală a acestui volum.
Cum alegem noi, oamenii moderni să mergem spre viitor? Capturaţi de un ecran gigant sau călătorind pe marile deschise în faţă de noastră cu ajutorul lecturii? Totul depinde de noi.
O carte bună, o puteţi cumpăra de la carturesti si elefant la un pret bun.
Nota mea 3 din 5.
Pare foarte interesantă cartea.
Este si mai e si usor de citit.:)