Bratara care asigura protectie

Rate this post

Se spune ca orice mama ii da tot fiicei sale, mai putin noroc fiindca nu are de unde. Mama mi-a fost scut toata copilaria, dar cand am inceput sa cresc si sa plec la scoala si-a dat seama ca nu poate merge pretutindeni cu mine sa ma apere, asa ca in fiecare zi se ruga pentru mine. Uneori simteam raspunsurile rugaciunilor ei. De pilda m-am dus la facultate cu o ocazie, fiindca aveam examen, iar soferul rula cu o viteza de raliu. In plina strada intorcea un camion militar si putin a lipsit sa nu ne turtim de el. In manevra salvatoare facuta de sofer am simtit rugaciunea mamei.
-Cineva s-a rugat pentru tine, mi-a zis soferul ranjind, eu sunt un pacatos!
Si eu sunt o pacatoasa, dar „am pile” la Cel de Sus. Asa am vrut sa-i spun, dar eram suparata pe el pentru lipsa de prudenta. Ce m-as fi facut sa raman toata viata intr-un scaun cu rotile sau sa nu-mi pot folosi mainile?
Saraca mama! S-a gandit sa mai imi puna o pila si cand m-am dus acasa la sfarsitul saptamanii sa iau provizii, mi-a daruit bijuterii pietre semipretioase.
De bratara m-am indragostit pe loc si am pus-o la mana. Nu am mai vazut atat de multe culori armonizate perfect pe o bijuterie niciodata.
Era din acvamarin, bronzit, carneol, jasp dalmatian, florina mov, goldstone albastru, jad honey, lapis lazuli, piatra lunii, obsidian auriu, obsidian mahon, obsidian fulg de nea, ochi de tigru, turmalina neagra.

 

O piatra alba stralucitoare de parea de sidef era asezata langa una galbena ca lamaia sau rupta din soare. La mana mea erau si pietre ca liliacul inflorit, negre ca noaptea si rosii ca focul. La orice as fi purtat bijuteria s-ar fi asortat perfect.
-Draga mea, ai grija de cine te indragostesti, chiar nu te mai pot proteja acum, mi-a spus mama la plecare, dar va avea grija de tine bratara in locul meu!
Sa fiu sincera cu mine insami, imi divinizam mama, dar greseam cateodata si o consideram demodata si total depasita de situatie. Nu credeam in zodiac, in puterea cristalelor si nu ma rugam, desi uneori simteam mana divinitatii protejandu-ma. Cu toate acestea, cand eram nefericita, mama citea asta in adancul sufletului meu, suferea si ea si cauta remediul. In perioada aceea eram cu D.T. un tip care nu a meritat sa-mi pierd timpul cu el, dar asta-i alta poveste.
Nu ne intelegeam, ne incapatanam sa ramanem impreuna fiindca toti pariasera pe despartirea noastra. Nu ma iubea, ma considera un fel de trofeu. Se simtea magulit cand i se vorbea despre frumusetea si desteptaciunea mea, de aceea cand ramaneam doar noi ma umilea sa nu-mi iau aere de superioritate.
Cum m-a protejat bratara de acesta relatie toxica si m-a ajutat sa iau hotararea inteleapta? Intr-o zi mi-a spus cu aroganta:
-Uita-te si tu ce bratara porti? Nu esti ca toata lumea si asta ma deranjeaza rau de tot! In clipa asta o dai jos si ori pui una din aur, ori nu mai porti nimic!
-Ce spui, l-am intrebat rastit? Cine ti-a spus ca vreau sa fiu ca toata lumea? Si de cand te-ai facut tu stapan pe mana mea?
Sa va mai spun ca de atunci s-a insurat de trei ori cu cununie si tot singur este acum???

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Enjoy this blog? Please spread the word :)

%d blogeri au apreciat: