Cand ai devenit parinte cu adevarat

Publicat de Roxana pe

Rate this post

Cand ai devenit parinte cu adevarat tot ce faci pentru copilul tau ti se pare firesc si parca prea putin. Stii ca zambetele sunt cea mai mare rasplata, ca toate sunt ale tine si ca niciodata nu ai fost mai puternic.

Citeam la zana scutecel acest articol care mi-a dat fiori. Eu niciodata nu mi-am facut o asttfel de “radiografie intrinseca” de cand sunt mama si chiar sunt curioasa ce adaug la lista Anei Maria.

Ai devenit parinte atunci cand:

Ti-ai mangaiat pantecul urias si-ai plans simtindu-l plin de viata.

Citesti povesti copilului nenascut chiar daca ochii ti se inchid de oboseala.

Te lupti cu disgravidia si nimic nu-ti pare prea greu de dus in sarcina.

Cauti pozitii comode intai pentru tine si apoi pentru cel din burtica.

Uiti de ghionturile in ficat.

Nu are nici cea mai mica importanta ca nu poti dormi pe burta.

Iti pasa ce mananci si ce bei.

Nu dai importanta barfelor si iti duci mandra burta mai departe.

Nu pui gura pe medicamente nici cand durerea te sufoca.

Iti spui toate sperantele si priceperea pentru a naste la termen.

Prima imbratisare te face invincibila.

Te intorci sa-l petreci cu privirea chiar daca tragi si perfuziile dupa tine.

Astepti cu sufletul la gura sa ii pui sanul la gura.

Privirea-i ce te cauta e cea mai mare alinare.

Chircita de durerea strangerii de uter continui sa il lasi sa suga linistit.

Pentru ceilalti e un nou-nascut, pentru tine e Cel Mai ….Copil.

Nu te superi cand esti trezita noaptea la intervale regulate.

Plangi nestiind ce sa-i mai faci ca sa ii treaca ingrozitorii colici.

Timpul tau e dedicat in mare parte copilului.

Cauti sa-l apropii de tatal lui si nu te deranjeaza sa fie prin preajma,

Cauti sa nu faci o tragedie din problemele ce au intervenit dupa nastere.

Cauti sa fii cea mai buna pentru pui.

Faci tot posibilul sa ii starnesti un zambet.

Orice mangaiere ti se pare un dar.

Ai devenit parinte cand nu te deranjeaza sa-l tii in brate nici cand esti frant.

Ti se face dor de copil chiar daca nu l-ai vazut de-ora.

Ai vrea ca timpul sa se dilate ca eistenian.

Lumea iti pare mai frumoasa tocmai datorita pruncului tau.

Ai inteles ca fericirea nu are legatura cu materialul.

Ai vrea sa te doara pe tine dintii si sa nu-l doar pe el.

Incerci sa-l cresti frumos, echilibrat si responsabil.

Primul lui pas iti pare ca e demn de-o carte de istorie.

Descoperi lumea prin ochii lui.

Inveti sa ii ghicesti reactiile si stii ce inseamna plansu-i.

Cand e bolnav  ti-e si tie inima bolnava.

Ai devenit parinte cand te lasi pe tine pentru el.

Te doare neputinta lui pe cand reusita e si reusita ta.

Nu concepi viata fara el.

Esti mandru ca e mai inteligent decat tine.

Nu cedezi nervos la prima lui mare criza.

Incerci sa ii explici nu sa-l certi.

Il porti de mana ca sa ii arati lumea.

Ai face orice pentru el.

Iti pare ca ai atins o stea cand iti spune “te iubesc”.

Pastrezi florile de la el ca pe niste comori de pret.

Ai devenit parinte cand ai reusit sa cresti un copil independent.

 

 

Aripile lui sunt gandurile tale si nu te doare sa il vezi zburand impreuna cu ele departe, il vrei undeva sus, spre cerul visului implinit.

Sursa foto unsplash.

Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

%d blogeri au apreciat: