Locul care creeaza dependenta: Zen Garden

Rate this post

In urma cu mai bine de o luna am fost invitata la un eveniment foarte “altfel”, pe o terasa eleganta si ferita de ochii lumii, chiar in centrul Bucurestiului, pe Strada Silvestru numarul 3.

Zic “altfel de eveniment” pentru ca a fost in aceeasi masura un eveniment culinar, monden, dar si cultural, intrucat proprietarii si-au transformat restaurantul intr-o adevarata galerie de arta, expunand pe cele doua nivele ale cochetei vile bucurestene exponate din colectia domnului Jean Naturel, aflate, in luna august, intr-o binemeritata vacanta in Romania.
Piesa de rezistenta a expozitiei a fost, indiscutabil, statuia lui Salvador Dali, “Traian pe cal”, amplasata la intrarea in terasa Zen Garden.

M-am bucurat de conversatii culturale si emotionante cu doamna Irina Margareta Nistor, am vorbit despre ineditul in muzica cu Zoli Toth, cu care am depanat amintiri din perioada in care canta cu Sistem. Apoi nu l-am ratat nici pe violoncelistul Naidin, al carui concert in gradina unui muzeu m-a facut sa lacrimez. L-am ratat pe chipesul si talentatul actor George Pistereanu, care a fost pe fuga, dar sper sa il mai prind pe acolo cand ma mai duc. Oamenii au fost cu totii prietenosi si educati, iar eu, chiar daca am venit singura, nu m-am simtit neglijata nicio secunda.

Din punct de vedere culinar au fost mai multe piese de rezistenta ale serii. Eu m-am indragostit iremediabil de salata cu alge de mare, de vita cu 5 arome si de porcul picant cu aroma de peste, desi am avut o reticenta la inceput, cand mi-a spus doamna managera, foarte prietenoasa si amabila, ce am prin farfurie… Nu am mai avut loc in seara aceea si pentru desert, asa ca am revenit aseara, sa-mi completez impresia despre locatie si preparate. Desi putin racoare, atmosfera a fost placuta, muzica zen te introduce intr-un film exotic asiatic, iar chelnerul (parca Dani), mereu cu zambetul pe buze, genul de chelner care iubeste ceeace face.

Mi-am comandat rata cu portocale, am devorat-o pur si simplu, si pentru ca ma cunosc si nu incape prea mult in stomac la cina, am comandat direct desertul. Lapte prajit si placinta de porumb… Am lins farfuria, pur si simplu, acesta este adevarul curat.

Am aflat, de la doamna proprietara, Crina Naturel, ca pentru urmatoarea perioada pregateste o serie de evenimente, ceva cu niste piese de teatru, lansari de carte si evenimente de dating. O sa stau cu ochii pe pagina de Facebok sa-mi fac cale sa revin acolo in zenul acela macar o data pe saptamana…Va zic, locul ala creeaza dependenta!:)

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: