Inainte de a fi mama eram cu totul alta, daca ma uit in urma nici macar nu ma recunosc, imi lipseau siguranta, perseverenta si iubirea completa. Inainte nu aveam nici o tinta. Nici repere si nici macar bucurii. Inainte de a fi mama ma raportam doar la trecut, acum vad si azi, dar si maine. Citind acest articol ma gandeam sa vorbim un pic despre un subiect frumos si despre cea care eram demult. Read More
Month: November 2018
Cand am aflat ca Urania Cremene va sustine la Deva o conferinta de parenting m-am inscris fara sa stau pe ganduri, de fapt ne-am inscris, fiindca si in urechile lui Alex ar fi bine sa intre 18 tehnici pentru o relatie echilibrata cu fiul nostru. Nici ezitarea lui, nici frigul nu mi-au stat in cale,am apasat butonul inregistrare si am rezervat doua locuri in sala pentru 20 noiembrie dimineata.
De ce as vrea sa merg la o conferinta de parenting?
- Pentru imi doresc o relatie echilibrata cu fiul meu.
- Nu cred in metodele clasica ce implica pedepse si recompense.
- As vrea sa elimin situatile de conflict sau de criza fara nervi sau stres in plus.
- Vreau o comunicare eficienta cu un copil receptiv.
- Imi doresc sa invat cum sa ii dau aripi fara sa ii tai elanul.
- Pentru vreau sa il ajut sa-si recunoasca greselile si sa invete din ele.
- Sa nu se teama de esec, fiindca e un pas inainte.
- Cred in comunicare si evit violenta.
- Vreau sa ii fim prietena si confidenta.
- Si sa pastram armonia in trei, alaturi de tatal lui.
Copilul meu nu e unul dificil, dar are o incapatanare ce-l face indartnic si darz. Aici va trebui sa lucram impreuna cu rabdare si atentie. Cu inima deschisa merg la conferinta de parenting a Uraniei, pentru ca am nevoie sa stiu pe unde sa o iau cand nu vad solutii.
Cred cu tarie ca el preia modelul din familie, are nevoie de sprijin, de caldura si mai mult de iubire pentru a creste armonios si frumos. Intotdeauna zambetul i-a fost tatuat pe buze, iara asta se datoreaza armoniei din camin. Nu am aplicat pedepse drastice, ci doar unele blande atunci cand nu am mai avut resurse. Eu sunt cea care ramane fara resurse, el intotdeauna are una de rezerva si uzeaza de ea ca sa imi intinda nervii si mai tare.
As vrea sa invat a ma stapani la timp. Sa respir la timp. Sa nu ridic tonul. Sa stiu ce sa spun asa incat sa functioneze. Uneori imi iese, dar alteori ma simt depasita de situatie. Dar e absolut firesc, cred ca Urania are raspunsurile de care am si avem nevoie.
Daca si tu ai nevoie de raspunsuri atunci mergi la conferinta de parentig a Uraniei Cremene din 20 noiembrie de la Deva mall. Programul e flexibil, daca ai timp dimineata atunci mergi la conferinta sustinuta intre 9.30 si 13.30, daca nu, atunci te asteapta la cea de seara de la 16.30 si 20.30. Ce mai astepti?
Inscrierile aici :
https://uraniacremene.ro/seminar-gratuit-de-parenting-deva-20-noiembrie/
***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.
Unsplash.com
Am cinci ani ma asezam cu greu pe marginea patului si ii ceream tatalui tau sa-mi puna ghetele, eram obosita dupa o noapte de contractii false, dar in aceasi masura eram si tare nerabdatoare. Venise cea mai importanta zi, imi era teama, dar mai mult imi era drag, imi era frig, dar ma bucuram ca-i toamna. Iti multumeam ca tu ai decis sa fi Noiembrie al sufletului meu melancolic. Stiam ca de acum o sa iubim toamna amandoi. Taceam ca sa nu scap vreun gand, caci erau toate numai pentru noi, tu din pantec erai singura fiinta vie ce putea sa ma auda.
Si acum, la cea de-a cincea ta aniversare, avem tacerea noastra magica si stii ca atunci cand tac si te iau in brate vreau sa iti spun atat de multe:
Ca te iubesc mai mult decat iti pot a spune. Cum ma bucur de toate lectiile pe care mi le dai in fiecare zi. De la inaltimea celor cinci ani ai tai poti sa fi intelept si sa ma surprinzi. Ca fiecare zi de 11 noiembrie devine speciala, acum mai mult ca o constientizezi si ii spui categoric: E ziua mea! A ta sa fie, te-ai nascut intr-o zi aparte si sper sa ai un parcurs aparte, printre altele ti-am spus ca te-ai nascut in aceasi zi cu Dostoievski, dar si cu Stefan Banica, as vrea sa poti parcurge drumuri la fel de pline de frumos ca ale lor, as vrea sa se stie de tine candva iar eu, batrana si mandra sa scriu tot despre tine.
Eu si tatal tau avem cel mai bun baiat din toata lumea. Credem in el, il sprijinim, ii dam aripi. Si azi cand inca dormi punem la punct aniversarea copilului nostru, cea ce inainte sa vii tu ne parea amandurora imposibil.
Aniversarea copilului nostru trebuie sa decurga asa cum iti doresti.
Sunt curioasa ce ai sa spui azi astfel incat sa pastram, inca avem mesajul de anul trecut pe care il lasai tatalui tau cand nu raspundea: ” Buna, Tatiii, sa-mi aduci un cadou, am patuu aniii!”
Astept sa vezi cum vei reactiona la vederea casei de marcat pe care ti-o doreai atat de mult.
Sa vad tortul de anul asta cu o poza diferita, stiu ca te va bucura ciocolata din care e facut si nimic nu va fi mai savuros decat imaginile in care mananci din ei.
Stii deja ca nasii nu au putut ajunge, dar ai maturitatea sa spui ca nu te-ai suparat si-ai inteles.
As vrea, daca ne lasa vremea sa ne bucuram de ziua asta printre frunze.
Sa alergi sa sa imi arati fiecare descoperire. Sa imi repeti la nesfasit ca natura e frumoasa si ca iti place luna ta, noiembrie pentru ca toamna e galbuie si pe sus si pe jos.
O sa ma intrebi din nou cum va fi la aniversarea copilului de 6 ani, dar pana atunci mai e mult, Noiembrie al sufletului meu. Eu ma bucur de azi cu o intensitate nemaintalnita.
A trecut timpul intr-o viteza naucitoare, dar iti multumesc ca m-ai invatat sa ma bucur de acum. Sa ma umplu de tine. Sa te respir. Sa te tanjesc. Sa te tin in brate asa incat sa nu imi fie nici o clipa dor.
“Tu esti facuta sa fii mama!”, asa ma flateaza sotul meu de cele mai multe ori si… daca nu l-as cunoaste as spune ca ironia nu are amestec in afirmatia de mai sus. Insa, chiar ironia a fost cea care mi-a atras atentia asupra unei anumite probleme in cuplu aparute dupa nasterea lui David. Si atunci incerc sa imi spun ca desi eu sunt doar una ii iubesc pe amandoi. Intrebarea stupida, pe care uneori mi-o adresa lumea, sotul sau copilul? nu e valida pentru ca nu poate sa aiba vreun raspuns.
Citeam astazi articolul Alexandrei pe tema asta si tocmai pentru ca am o experienta similara trebuie sa o impart cu voi.
Sotul sau copilul? Cu siguranta amandoi.
David a venit ca o ploaie de calda peste o mare inghetata, topind asteptarile si udand nisipul arid ce imi inundase inima. Era minunea neasteptate, nemeritata si totusi, atat de reala. In mainile lui mici si in zambetele abia schitate statea toata fericirea mea. Nicicand nu fusesesm mai determinata, mai sigura pe mine, mai femeie si mai frumoasa. Daca la inceput imi era frica sa-l ating atunci cand l-am luat in brate toata teama s-a transformat intr-o dulce fericire.
Copilul acela ma cauta din mijlocul scutecelor pe mine, mama lui.Cu ochii. Imi cerea sa-l tin bine cu trupul si sa-l hranesc imi spunea cu gura. Atunci mi se definise rolul in fata sa, atunci mi-am luat in serios misiunea si am trecut de la statul de femeie insarcinata la cel de mama.
De-a lungul timpului m-am achitat onorabil de fiecare noua misiune si m-am lipit de el inseparabil. Il respiram, il adoram, il iubeam si il traiam la maxim, fara sa vreau a pierde nimic. Eram acolo de la prima miscare a zilei sa ii fur fericirea pana la ultima clipire de ploape ca sa o linistesc cu un sarut. Am cautat sa nu lipsesc, pentru ca, mie imi lipsise mama din primele momente ale vietii. Era o promisiune pe care mi-o facusem si i-o facusem lui David Alexandru inca dinainte de marea noastra intalnire.
El crestea, descoperea lumea iar eu ma fericeam incercand sa fiu mereu aproape. Nu observam mai nimic, eram doar mama, pana intr-o seara cand, in fata unei ferestre deschise am regasit bratele ce ma imbratisasera cu atata drag, pieptul la care plansesem, parfumul pe care il iubeam, respiratia care imi dadea incredere. Era el, sotul meu, iubitul meu, tatal de care eu si fiul meu aveam nevoie. De acum eram trei.
Nu, nu s-a spulberat nici vraja, nici misiunea mea nu s-a intrerupt, ci doar am vazut ca sotul sau copilul si cu mine ne-am reunit in imbratisare. Eram triunghiul echilibrat, eram puterea si fericirrea si numai asa puteam functiona.
Atunci cand o femeie devine mama e drept ca vrea sa isi puna pe primul loc copilul, o face inconstient si involuntar, nu tine sa-l raneasca pe sotul sau, dar daca tendinta acesta se duce la extrema si devine o regula atunci rolul de sot si sotie se exclud, cei doi transformandu-se in tata si mama.
Cu toatele facem asta la un moment dat, nu e nimic condamnabil, e firesc, doar ca atunci cand incepem sa-l vedem pe cel de langa noi e bine sa-i intindem mana si sa-l asezam alaturi, acolo unde ii e locul.
Astfel frustrarile dispar, astfel fericirea e deplina, astfel sotul sau copilul? devine o intrebare fara rost chiar daca tu esti una singura.
Si intotdeauna in trei amintirile sunt mai frumoase!
Sursa foto
Peste zece ani as vrea sa spun ca m-am schimbat. Nevoia asta e precum aceea de a creste a fiului meu. In fiecare zi vrea sa fie mare si in consecinta sa se schimbe. Sa cresc si eu as vrea si pe langa asta, as vrea sa imi simt schimbarea. Cand am facut exercitiul dand timpul in urma cu zece ani a fost momentul de declic in care am vazut in ansamblu frumusetea schimbarii si mi-a prins bine. Read More
Am facut mai demult o lista cu cinci vloggeri cu carti pe care ii urmaresc si mi se pare ca am fost usor nedreapta, pentru ca, mult mai aproape mi-au fost de-a lungul timpului oameni cu carti care scriu despre asta, deci trebuia sa incep cu ei. Dar nici acuma nu-i tarziu sa dau Cezarului ce e al Cezarului si sa va prezint cateva (mai mult de 5) bloguri cu carti pe care le citesc cu drag de ani de zile. Ordinea e irelevanta.
Bloguri cu carti pe gustul meu.
Andreea Toma este prima fata pe care am gasit-o scriind despre carti inca de cand am intrat in blogosfera acum 8 ani. Inca o citesc, scrie rar pe blog si mai mult aici, dar asta nu cu mai putina pricepere. Are un stil clasic, rafinat si iubeste literatura roamna, pentru mine asta conteaza foarte tare.
O alta Andree ce scrie despre carti este chiar Tomata, ea chiar declara anterior ca intentioneaza sa isi transforme blogul intr-unul de nisa. Nu stiu daca va fi asa, dar o vad interesata de cea ce citeste, iubeste sa impartaseasca experientele de pe la evenimetele literare si mai are si un fel aparte de a scrie recenzii.
Constantin Pistea m-a cucerit pentru ca e rafinat si elegant si citeste pe masura calitatilor sale.
Daca va strecurati in blogosfera cu carti ati dat si peste chestii livresti a la Dragos C. Butuzea. Este imposibil sa le fi ratat, imposibil.
Laura Caltea, cititoarea de cursa lunga are o misiune in spatele blogului ei, aceea de a te face sa iubesti lectura. Cititi ce scrie si ce recomanda Laura si veti vedea si voi unde duce misiunea ei.
1 carte pe saptamana cu siguranta isi merita locul aici. Pana si tilul ales e unul motivational.
Povestiri pe scurt este blogul de care ai nevoie atunci cand nu stii cum sa vorbesti despre o carte. Zina face rezumate exceptionale pentru cititori de orice varsta.
Bookaholic e blogul ce mi-a adus cele mai multe titluri pe lista pentru citit.
Si lista continua, dar scriu acest post tarziu in noapte si e cazul sa ma opresc, cel putin pentru acum.
Dupa cum observati nu am mentionat niciun blog cu carti romantice, pentru ca, nu gasesc placere in genul asta de literatura.
Daca aveti recomandari pentru lista mea scrieti un comentariu. Sunt curioasa ce oameni cu carti mai descopar.
Sursa foto unsplash.com
“Nu am sa termin niciodata cartea asta, e una extrem de greu de citit.” Asa imi spuneam punadu-mi pe genunchi volumul Spre far al Virginiei Woolf si tot atunci mi-a venit in mintea si idea unui articol despre carti greu de citit. Am convingerea ca si voua vi s-a intamplat sa intampinati dificultati in lectura vreunui volum si tocmai de aceea vin cu o intreaga lista si va indemn sa faceti si voi una.
Carti greu de citit pentru mine au fost:
- Spre far de Viginia Woolf unde actiunea e deosebita si chiar lipseste cu desavarsire. Pe la jumatatea cartii iti dai seama ca nu s-a intamplat mai nimic notabil si… si asa continua.
- Tiganiada de Ion Budai Deleanu, cu toate ca a fost considerat primul mare scriitor roman cu cartea asta mi-a distrus doua saptamani din viata mea de licean. Un limbaj greoi si o actiune al carei fir nu il prindeam ,Tiganiada a fost prima carte pe care am aruncat-o in fundul bibliotecii sperand sa nu mai iasa de acolo si sa apara la Bac.
- Cu greu am parcurs si Orbitor de Mircea Cartarescu si pentru ca autorul nu imi inspira nimic, dar si pentru ca, in cartea de fata nu am gasit decat niste simapse moarte. Nu am inteles de unde si de ce atata promovare.
- Caderea Constantinopolului am inchis-o dupa primul paragraf, cel a executiei si mi-a spus ca nu e pentru mine.
- Critica ratiunii pure, unde Kant rade de mine si ma face sa ma simt inferioara.
- Versetele Satanice de Salman Rushdie- era sa ma faca sa renunt, de multe ori pentru ca era greu sa tin ritmul.
- Idiotul a trebuit sa incep cartea lui Dostoievski de trei ori ca sa o termin. Dar am terminat-o.
- De veghe in lanul de secara, despre care am scris aici si care, imi doream sa se termine o data.
- Adela de Garabet Ibraileanu a fost deosebit de obositoare datorita stilului imposibil al autorului.’
- Biblia- pentru mine a fost o carte greu de patruns si de inteles, cred ca nu sunt singura.
Acestea sunt cele care mi-au venit in minte acum, daca mai gasesc mai fac un articol.
Voi ce ati citit cu greu?
***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.
Sursa foto unsplash.com