Peste zece ani

Rate this post

Peste zece ani as vrea sa spun ca m-am schimbat. Nevoia asta e precum aceea de a creste a fiului meu. In fiecare zi vrea sa fie mare si in consecinta sa se schimbe. Sa cresc si eu as vrea si pe langa asta, as vrea sa imi simt schimbarea. Cand am facut exercitiul dand timpul in urma cu zece ani a fost momentul de declic in care am vazut in ansamblu frumusetea schimbarii si mi-a prins bine.

Peste zece ani o sa spun despre mine:

-ca varsta nu conteaza sau ca e mai putin importanta decat acum la 35 de ani.

-sunt cea mai buna prietena a fiului meu adolescent.

-am reusit sa citesc mai mult si sa invat din orice experienta.

-depresia e o amintire.

– ca pot sa uit, pe langa exercitiul iertarii sa invat al face si pe asta.

-as vrea sa ma iubesc mai mult, pentru ca, daca eu nu ma iubesc cum sa astept ca altii sa ma iubeasca.

-sa dau libertate gandurilor frumoase si sa-mi ofer linistea  de care am nevoie pentru a fi fericita.

-alaturi de sotul meu sa experimentez maturitatea unei casnicii implinite.

-ca am vizitat Parisul si Londra macar o data.

-amintirile noastre de familie sunt cele mai bogate comori.

-pot sa aflu de la fiul meu tot ce e nou bun si frumos.

-sa imbatranesc zambind si fara frustrari ca am lasat ceva in urma.

-sa nu am regrete si nici agatari de trecut.

-ca ma plimb langa tanarul caruia i-am dat viata in vreme ce despicam filosofia vietii in patru.

-as vrea sa imi ceara inca sa ii spun noapte buna si ca parerea mea sa fie una importanta pentru el.

-sa inlocuim povestea de noapte buna cu experienta unei zile productive.

-as vrea sa raman la fel, daca nu sa devin si mai frumoasa pentru tatal lui.

-Sa reusesc sa nu mai fac planuri.

-sa cred in mine cu toata taria si nimic sa nu ma clinteasca de pe drumul meu.

-sa-mi beau ceaiul cu valurile stranse de picior.

-imi gasesc locul, acum nu stiu pe unde e, din starea de spirit imperfecta sa devin linistea ideala, pentru nimeni altcineva decat pentru mine.

-nu as vrea sa judec.

-sa intarzii.

-nici nu as vrea sa mai aman.

As vrea sa ma eliberez de povara de-a nu putea sa trec de mine insami.

Pana atunci ma bucur de cei aproape cinci ani ai lui David, de tot ce am si de gandurile frumoase pe care le creaza mintea mea la ceas tarziu. Sa va fie somnul bun si linistea tot mai aproape.

 

peste 10 ani

Sursa foto

 

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: