Eu cu mama am stat foarte putin, atat de putin incat amintirea acelui timp petrecut impreuna ma doare si acum. Si timpul e ireversibil si nu mai pot sa fac nimic pentru noi doua. Si totul a trecut. Imi pare rau si ca sa indrept ceva mi-am promis sa imi petrec cat mai mult timp cu copilul meu. Multi mi-au spus ca sunt egoista, dar ei nu inteleg ca acesta e un adevarat castig pentru noi doi.
Si e un castig pentru ca eu am fost acolo nu doar cand a plans pentru prima data, ci si atunci cand s-a indreptat spre prima sursa de lumina, la prima lui baie, cand cu capul inainte a cutreierat patul, cand s-a dat jos din patut desi avea 7 luni, cand a plecat la plimbare cu premergatorul si cand a venit la mine, cand ii dadeau caninii, cand a pus primul vas in cuiveta, cand s-a urcat pe aspirator si l-a busit rasul, cand s-a inncecat cu o bucata de scotch de lipit, cand a vazut primul pepene verde, cand a mancat un mar in varful mesei, cand a ajuns la gradi, cand a avut prima serbare, cand l-a intalnit pe Mos Craciun, cand a descoperit magia desenului, cand a plans fiindca a fost respins, cand a vazut prima marea. Am fost chiar si cand nu am avut timp.
Timp cu copilul meu as vrea sa am o viata, insa el e atat de crud cu noi si zboara, nu stiu cum sa il opresc asa ca am decis sa il petrecem cat mai mult impreuna.
Asta inseamna sa nu ma simta obosita, sa nu-l repezesc daca am si altele de facut, sa nu-l cert, sa il inteleg, sa invatam impreuna sa comunicam, sa ne spunem parerea despre tot si toate, sa il implic in activitatile “de oameni mari”, sa fim prezenti in locuri placute si in activitati la fel, sa nu lipsesc deloc de la activitatile sale importante. Sa-l vad cum creste, sa-l simt emotionat, sa fie multumit, sa ii vad zambetele de dimineata pana seara, iar cand ne culcam sa ma stranga in brate si sa mai dormim macar doi ani impreuna.
L-am invatat sa imi spuna ce isi doreste atunci cand isi doreste ca eu sa pot duce la implinire dorinta. Sa isi recunoasca vina, sa isi asume boroboatele ca sa le corectam impreuna. Sa nu se grabeasca si sa ma considere intotdeauna cea mai buna prietena a lui. Prima lui cea mai buna prietena. E un statut pe care ma bucur sa il am si sa il simt pe fiul meu apropiat mie.
Nu ma deranjeaza sa facem mult pe drumul de inapoiere acasa de la gradi, pentru ca mai are de descoperit ceva, nu ma deranjeaza sa ii citesc de trei ori aceasi poveste, sa ma asez langa el intre jucarii, sa ma maimutaresc si sa fiu ce personaj vrea el sa fiu, nu ma dereanjeaza sa ii dau explicatii multe, nici sa-l scot din casa mereu, nici sa-l duc in excursii dificile. Nu mi se par enervante replicile lui, dar nici obsesivele de ce-uri. Incerc sa fac din ele un prilej de a mai fi din nou putin cate putin impreuna.
Timp cu copilul meu e bucata pe care o fur eternitatii si asta ma face puternica.
Timp cu copilul meu inseamna bucurie fara margini.
Inseamna iubire si libertate in acelasi timp.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto unsplash.com
