Ti-ai uitat copilul in tara, nu ti-e dor de el? (P)

Ti-ai uitat copilul in tara, nu ti-e dor de el? (P)
Rate this post

Am cunoscut doi ochi albastri care nu zambeau niciodata. Erau ochii unei copile de vreo noua ani. Tacuta si grava trecea mereu pe langa noi abia soptind un salut. Era vecina noastra de peste drum, fetita a carei expresie m-a intrigat intotdeauna. Am incercat sa-I patrund in lume, dar nu m-a lasat fiindca i-a fost teama sa nu o zgudui prea tare cu curiozitatea mea.
Trecea pe strada in graba, insotita adesea de bunica ei din mainile careia lua parte din sacose, nu se oprea decat in fata scarii unde locuia ca sa deschida usa si atat. Cand o deschidea din nou pentru a iesi la joaca se grabea din nou sa ajunga intr-un colt al strazii, acolo unde nu o putea vedea nimeni, poate doar eu de la nivelul etajului cinci, se juca singura sau cu niste copii mai mici pe care ii inconjura cu o caldura aproape materna. Tristetea din ochi nu ii disparea, insa nici atunci cand zambetul isi facea aparitia pe buzele ei.
De fiecare data cand ne intalneam ne privea cu o intensitate speciala, am crezut ca asta se datora prezentei lui David, dar mai tarziu am aflat ca o intriga prezenta noastra in ansamblu. Pe nesimtite, intr-o zi s-a apropiat sa ne ajute cu cumparaturile. Apoi, in alta zi i-a adus micutului o masinuta, ca mai tarziu sa ne-o prezinte pe bunica ei. Chimia dintre noi s-a scris fara cuvinte si incet am incercat sa imi dau seama de ce e privirea Dariei atat de trista.
Bunica ei era o femeie extrem de tonica si de pozitiva, avea o vivacitate pe care o apreciam si o bucurie molipsitoare, molipsitoare pentru toata lumea mai putin pentru Daria. Ne privea cu drag, ne ajuta la randu-I sa ne caram sacosele, il iubea pe David si totul era atat de frumos.
Intr-o dimineata pe cand pleca la scoala am auzit-o pe Daria spunand:
– Crezi ca mama se va supara? Nu vreau sa o supar, vreau sa poata veni macar la Craciunul asta…
Raspunsul bunicii a venit cu un oftat:
– Nu ai cum sa o superi cu o nota, daca poate vine ea din Anglia aia indepartata.
In sfarsit intelesesem de unde veneau norii dorului, in sfarsit intelegeam tacerile, teama, sfiala si privirea albastra atat de trista. Fetitei ii era dor de mama ei plecata din tara. La prima intalnire cu bunica mi-am luat inima in dinti si-am intrebat-o de cand era dorul povara.
– O ingrijesc de cand a deschis ochii, imi spuse, ma-sa a plecat in strainatate cand fata a implinit 3 ani, are 6 de cand e departe. Ne trimite bani, cadouri, dar pentru fatuca nu-I destul, eu nu-I pot tine loc de mama. Vine rar pentru ca nu I se da voie de la slujba, dar eu cu ce sa mint fata?
Am plecat fara sa stiu ce sa-I raspund, pentru ca nici mie nu stiam ce sa-mi spun. Nu mi-as fi imaginat viata departe de copilul meu. Nu as fi suportat gandul sa vad pe un ecran fara sa-l ating si nici sa-I trimit cadouri fara sa ii pot simti bucuria primirii. Stiam ca Romania se confrunta cu problema asta, dar nu simtisem drama unui copil uitat in tara pana atunci.
Daria e un copil bland, insa tristetea ii apasa umerii tineri.
Ea e o eleva buna, dar avea si insuccese pe plan scolar tocmai datorita dramei emotionale.
E prietenoasa si calda, dar se ascunde pentru a ne se supune rautatii copiilor din jur.
Punea, insa bariera intre ea si lume pentru ca nimeni sa nu ii atinga durerea.
Facea din dor tacere si in ochi I se citea doar amagirea.
Nici tu nu ti-ai dori asta pentru copilul tau, nu-I asa?

Nu uita ca prezenta ta e indispensabila, ca timpul din pacate nu-l mai poti da inapoi si parerea de rau ca nu o sa-ti vezi puiul crescand o sa apara prea tarziu.

Am un pont pentru tine,  parinte plecat departe, in Anglia. Exista un serviciu de transport colete Anglia Romania, serviciul acesta iti permite sa trimiti acasa orice cadou doresti, el va fi livrat chiar la usa casei in care locuieste cel mic. Pune inauntru tot ce vrei, ce-I lipseste, ce-si doreste, dar nu uita ca de sarbatori cel mai frumos cadou ai fi chiar tu. Imbratisarea ta valoreaza cat toate cadourile din lume.

Pana sa te intorci ca sa iti primesti imbratisarea bazeaza-te pe Eastlines, firma romaneasca  si nu vei regreta. Isi propune sa poarte coletele si dorurile intre sufletele dragi, dupa principii sanatoase si un serviciu bine pus la punct functioneaza  de aproape zece ani.

Nu-ti uita copilul acasa, nimeni nu te poate inlocui.

transport colete



Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: