Nu îţi speria copilul niciodată, te rog

Nu îţi speria copilul niciodată, te rog

Încep cu un îndemn azi: Nu îţi speria copilul nicioadata. E cel mai rău lucru pe care îl poţi face, pentru că fricile pe care le vei sădi în sufletul său vor favoriza apariţia unor traume majore şi mai târziu a unor comportamente agresive şi deviante. Cu siguranţă vrei să creşti un copil echilibrat şi sigur pe el, atunci încetează să-l mai sperii.

Da, recunosc şi eu mi-am amentiat copilul când m-a scos din pepeni, da şi eu am ţipat la el când m-am simţit depăşită de situaţie şi fără putere şi mie mi-a venit să plec când îl apucau nervii şi îi strig că nu mă mai întorc, dar de când am înţeles ce traume îi provoacă amenitarea şi teamă de abandon am renunţat să le mai rostesc, nu vreau să-mi sperii copilul, nu vreau să-l sperii şi traumatizez, pentru că efectele acestor traume sunt uneori iremediabile şi pe termen lung.

Nu îţi speria copilul:

  • Cu bau-bau pentru că el nu percepe acest personaj imaginar ca atare şi în mintea lui acesta ia înfăţişarea unui monstru şi îi suplimentezi frică.
  • Cu medicul care vine şi îi face injecţii dacă nu e cuminte, pentru că rişti în situaţia dată că el să refuze orice contact cu acesta şi să facă o mare criză la orice control banal. Nu vrei ca al tău copil  ajuns adult să se teamă de ace şi să fugă de injecţii chiar şi când are nevoie de ele.
  • Cu întunericul, obişnuieşte-l cu el, lasă-l să doarmă în întuneric fără lămpi de veghe permanent aprinse. Ajută-l să se obişnuiască cu noaptea, arată-i obiectele şi încăperea în întuneric, fi acolo când are vreo spaimă aşa încât să o poţi în mod raţional şi fără să suplimentezi frică. Ţine-l în braţe.
  • Cu şcoala: “lasă că vezi tu la şcoala” această expresie îi va crea teamă că acolo e vorba de o instituţie care va aplică asupra lui o pedeapsă meritată.
  • Cu abandonul, nu îţi ameninţa copilul ca îl părăseşti, chiar dacă e în mijlocul unei crize de furie, pentru că îl terorizezi şi îl faci dependent.
  • Cu pedeapsa divină şi nici nu moartea nu îţi speria copilul niciodată. Nu ai nici un drept să faci asta.
  • Nu îl speria arătându-i pe cineva mort, rişti să îi traumatizezi sufletul pentru totdeauna iar frica de morţi e una cu adevărat îngrozitoare o spun din experienţă.
  • Nu îţi speria copilul niciodată pentru că îi provoci nelinişti permanente, temeri exagerate, comportamente de dependenţa : nu va vrea să rămână singur, să doarmă singur, se va teme de visele urâte. Orice spaimă îi poate provoca vise urâte.

Nu îţi speria copilul doar pentru că tu ai fost cândva speriat. 

Nu frica  te va ajuta să îl creşti mai bine, mai frumos, ci fiindu-I alături şi ajutându-l prin exemplu şi contra exemplu să vadă unde a greşit. Fi răbdător, lasă-l să aleagă, arată-I ce e bine şi ce nu. Fi prezentă acolo oricând. Aşa îl vei ajuta să crească frumos.

nu iti speria copilul

Sursa foto



9 thoughts on “Nu îţi speria copilul niciodată, te rog”

  • Chiar rămân unele spaime înfipte bine de tot în minte şi suflet.
    Îmi amintesc că femeia care mă ducea şi mă aducea de la grădiniţă, şi stătea cu mine până vena mama de la serviciu, mi-a zis că dacă nu mănânc tot, vine baba cloanţa. Ai mei niciodată nu m-au forţat cu mâncarea şi nici nu mi-au zis de niciun personaj din ăsta horror. Mult timp mă uitam speriată spre geam, să nu fie acolo. Până într-o zi când am adus vorba de asta şi tata a rugat-o să nu mai pomenească de din astea în faţa mea. A inventat el ceva că s-au adunat toţi venicii şi au alungat-o pe baba cloanţă şi mai va mai veni niciodată. Ceva de genul ăsta. 🙂

  • Da, ai dreptate! Este foarte greu ca un copil să accepte “moartea”, și totuși …
    Primii doi copii aveau aproximativ 7 și 5 ani când a murit tatăl meu vitreg. I-am ținut departe de coșciug și de toată treaba (locuiam în acceași curte!) până când într-o după amiază ma făcut fiimea să înlemnesc de spaima!!
    Și mie îmi este frică de morți … de ce? Habar nu am, sau hai să zic că e o poveste mai lungă, dar în acea după amiază de care îti spuneam era un pic mai liniște în jurul costiugului.
    Nu șțiu ce am avut de căutat într-o camera alăturată și a trebuit să treg pe lângă coșciug și spre spaima mea văd că se mișcă niște flori în coșciug … mi-a rămas strigătul în gât și am rămas înghețată! Era fiimea care aranjea florile pentru tataie.. Deci nu avea nici-o jenă că e mort!
    Cred că depinde de la copil, la copil! Eu una am fost și înca mai sunt mai slabă de înger! Hahahahaha ….

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: