Prietenii de pe internet iti sunt ei prieteni?

Publicat de Roxana pe

Rate this post

Prietenii de pe internet nu iti sunt cu adevarat prieteni, cel putin pana nu ii intalnesti fata in fata si ii inviti la o cafea poti sa ii numesti cum vrei, dar nu prieteni. Scriu acest articol inspirata fiind de multa vreme de acesta de la mama alunita. L-am inceput atunci si dupa l-am lasat in ciorne, unde imi “arunc” ideile bune. Azi, intr-o doara l-am gasit si as vrea sa il duc la bun sfarsit cu toata seriozitatea de care sunt in stare. E vremea pentru o frantura de poveste.

Prietenii de pe internet iti sunt ei prieteni?

A fost o vreme foarte grea in viata mea in care imi petreceam o buna bucata de timp pe internet si traiam cu impresia ca persoanele cu care relationez imi erau prieteni, asta doar pentru ca erau acolo ca sa imi spuna cate ceva ori de cate ori le solicitam atentia, dar daca le ceream a ne vedea isi cautau de lucru in alta parte.

prietenii de pe internet

O data, la un ceas tarziu, am intalnit un om indragostit de muzica asemeni mie, ne-am dat add pe yahoo messenger si am facut schimb de melodii preferate de pe trilulilu. Imi placea, era romantic, cald si imi alina oarecum singuratatea. Cu el i-am descoperit atunci pe cei de la Conexiuni si tare am ramas fascinata, nu prea ne gaseam cuvintele printre muzici si era asa de bine si asa de frumos. Doar ca totul a durat cateva ore. A doua seara nu mai era conectat si nu a mai fost niciodata.

prietenii de pe net

 

Un altul era un cuceritor innascut, un geniu al femeilor, il intalnisem pe un forum si-am inceput a vorbi in casuta cu mesaje, apoi n-am mutat pe yahoo si apoi la telefon. Era aproape perfect, imi citise tristetea pana in suflet si o specula la maxim, stia ce sa spuna, cand sa o faca, cand sa taca, cand sa schimbe sensul discutiilor si incotro sa le duca. Suna atunci cand ma asteptam mai putin, imi trimitea cate un mesaj la ceas de trezire sau seara la culcare. Era, zicea el, incantat ca imi poate tine companie, insa intuitia imi spunea ca scopul lui era sa ma indragostesc. Cine a avut dreptate? Intuitia mea, pentru ca, intr-o seara m-a sunat sa imi spuna ca se apropie de orasul meu si-ar vrea sa ne vedem pentru intreaga noapte. De atunci nu am mai vorbit.

prietenii de pe internet

Am intalnit o fetiscana a carei sensibilitate m-a marcat, se asemana foarte mult cu mine si ne-am apropiat usor, am vorbit despre cate in luna si in stele cateva saptamani la rand, ca apoi sa aflu tot pe pagina unde ne gasisem ca vorbise despre mine si cu altii si ma descria ca fiind naiva si proasta pe alocuri.

O alta duduie care imi putea fi bunica, a intrat in vorba cu mine ca sa imi prezinte ce coasa, am ascultat-o si am apreciat-o cu rabdare, dar ea pentru ca m-a simtit fata buna a zis ca i-as fi buna si de nora pentru un flacau pe care nu-l lua nimeni.

Prietenii de pe internet nu iti sunt prieteni in primul rand pentru ca nu te cunosc, pentru ca mediul virtual ii ajuta sa isi disimuleze comportamentele si sa iti dea senzatia de apropiere, in fond ei nu speculeaza decat nevoile si se folosesc de ele.

 

Mai tarziu, cand am inceput a accepta sa ma vad cu cate unii, am fost invitata la un ceai si la intalnire am sfarsit pe o banca langa blocul meu unde el imi arata un curcubeu facut de fosta si imi vorbea cu patos despre ea.

Un altul dintre prietenii mei de pe net s-a oferit sa imi puna la punct fostul iubit printr-o bataie. Altul m-a cerut de nevasta dupa patru zile. Altul a zis ca-mi face un copil ca sa nu mai fiu trista, insa cel mai tare m-a marcat un baiat obisnuit.

prietenii de pe internet

L-am intalnit online chiar dupa ce m-am intors de la mormantului Parintelui Arsenie Boca si cu mintea mea de atunci am crezut ca e miracol, nu a fost, omul semana foarte cu cuceritorul deja cunoscut si imi turna gogosi pe banda.

Tocmai ce pleca la mama lui in strainataturi, dar continua sa imi mai scrie si sa-mi spuna ca si-ar fi dorit sa fiu acolo, dar eu eram acasa si asteptam sa isi termine concediul ca sa ne vedem la o cafea. Concediul s-a terminat, cafea nu am savurat, omul avea treaba.

Imi vorbea despre toate cand avea chef, dar rar si cu pauze mari, ma suna ciclic si ma tachina ca e mai frumos la distanta. Imi placea sa vorbesc cu el fiindca imi stimula mintea, insa il simteam ascuns si asta ma facea precauta. Nici macar nu stiu daca mi-a spus numele lui adevarat.

Pe facebook iti facui prieteni?

In situatia facebook-ului este exact la fel, cati dintre aceia care iti dau buna dimineata sunt si interesati de postarile tale. Un like conteaza? Am scris despre nebunia de pe facebook aici.

Cati dintre prietenii de pe internet sunt acolo cand ai o problema? Empatia exista, insa ea se manifesta cu dificultate, in spatele tastelor se schimba comportamentul si asta ar trebui sa faca mai atenti.

Pe net avem, cunostinte, urmaritori, confidenti, dar prieteni nu, niciodata.

prietenii de pe internet

Sursa foto 1

Sursa foto 2

Sursa foto 3

Sursa foto 4

Sursa foto coperta

 

 

Please follow and like us:
error

8 comentarii

Mama Aluniţă · ianuarie 4, 2019 la 7:22 pm

Ma bucur ca ti-a deschis un subiect de meditatie ceea ce am scris. Si eu ma gandesc de multa vreme sa povestesc mai detaliat experienta mea cu prietenii de pe net, nu cu cei de acum, ci cu cei pe care mi i-am facut acum multi ani, pe cand site-urile matrimoniale erau ceva serios si mai putin populat de ciudati si profesioniste. Inclusiv pe barbatul meu actual, tatal fetitei mele, l-am cunoscut acolo, deci eu sunt de parere ca poti sa iti faci si prieteni adevarati pe net. Iti trebuie doar mult discernamant si, evident, ceva noroc 😉

    Roxana · ianuarie 7, 2019 la 10:57 pm

    Multumesc inca o data, e un subiect oferantat si sensibil.
    Si noua ni s-a intamplat sa ne intalnim online, acum 7 ani s-a intamplat asta, dart toata experienta anterioara ne-a invatat pe amandoi alegem intelept.
    Sa va fie bine si online-ul aduce fericire!

CARMEN · ianuarie 5, 2019 la 12:40 pm

Trebuie sa te contrazic… eu am cunoscut multe persoane prin intermediul internetului cu care m-am intalnit si in viata reala si sunt ani buni de cand prietenia noastra dureaza si se dezvolta exact ca si o prietenie din viata reala. Adevarul este ca eu niciodata nu am cautat un partener de viata în internet, eu sunt casatorita si prietenii pe care eu i-am descoperit in internet au devenit prietenii nostri de familie. Spre exemplu, o data am primit un e-mail de acela trmis la 1000 de persoane. Intre destinatari am descoperit un nume care era identic cu al unei colege din scoala generala si tare m-am bucurat. Am scris acelei persoane, intreband-o daca este cea la care m-am gandit eu si… nu a fost. Dupa cateva e-ailuri trimise am descoperit ca avem cumva interese comune. Ea – Cici, locuieste in Cluj, parintii mei in Sibiu si s-a intamplat ca in anul in care incepusem noi sa ne scriem, am facut un scurt concediu in Sibiu. Si Cici a venit la Sibiu pentru ca a vrut neaparat sa ne cunoastem personal. Ne-am intalnit la o cafea, in centru orasului. Eu sunt cu 5 ani mai tanara, insa dupa o anumita varsta, diferenta nu se mai observa. Am povestit si ne-am simtit foarte bine. Apoi, cativa ani ne-am scris in mod regulat pe email. Ea a devenit si una din cititoarele fidele ale blogului meu. Si asa s-a legat o prietenie trainica. Am fost cateva zile la Cluj in concediu, sotul ei a fost un ghid fantastic, fiind mare cunoscator al artelor si al istoriei. Apoi noi i-am invitat la noi in Augsburg si am petrecut o saptamana minunata aratandu-le Bavaria, de care au fost foarte incantati. Prietenia noastra nu are interese ascunse, de aceea este durabila.
Apoi, tot prin blog, am cunoscut alte familii dragute cu care am petrecut concedii – ei la noi, noi la ei (ex. in Apuseni – unde am facut o saptamana drumetii sau in Bucuresti si imprejurimi, în Buzau, în Targoviste).
Cu multi bloggeri am facut schimb de adresa si ne scriem felicitari de sarbatori sau vederi din concedii. Blogosfera uneste oamenii cu aceleasi afinitati. Parerea mea este însa ca un partener de viata nu trebuie cautat în internet. Exact din motivele descrise de tine… Nu este însa imposibil, cunosc cateva exceptii. Parerea mea este ca tu trebuie sa incepi sa faci ceva nou, ceva ce ti-ai dorit de muuuul sa faci – poate un curs de dans sau de pictura, un curs de sport (calarie, catarare, sau un sport de echipa), poate sa te înscrii intr-un cor sau o asociatie de “prietenii muntilor” sau un club de fotografiere… Aici dezvolti o pasiune care poate a asteptat mult sa razbata la suprafata si totodata cunosti persoane noi, ce au aceeasi pasiune. Prin aceste persoane, ai sansa sa cunosti alte persoane – dupa principiul “prietenii mei sunt si ai tai” si asa, sansa sa-ti intalnesti adevarata jumatate este mult mai mare si reala!
Vechii greci spuneau ca la inceput oamenii traiau pe Olimpus impreuna cu zeii. Barbatul si femeia, formau o singura sfera, dar zeii temandu-se ca o asemenea perfectiune a formei ar putea sa le ia locul, au despicat toate sferele in doua si le-au aruncat pe Pamant. De atunci fiecare jumatate isi cauta cealalta jumatate.
Ganduri bune trimit spre tine. Nu abandona niciodata speranta ca în curând, totul va fi bine!

    Roxana · ianuarie 7, 2019 la 10:32 pm

    Iata si execeptile care intaresc regula. Ma bucur ca ati intalnit oameni senzational si sper sa va bucurati unii de altii mult timp.
    Intamplarile ce le-am povestit sunt dintr-o perioada dificila, cand, nu voiam neaparat un suflet langa mine, ci mai degraba pe cineva cu care sa stabilesc punti de legatura, interesele unora nu au coincis cu ale mele.
    Pe sotul meu de azi tot online l-am gasit, acum aproape 7 ani, dar atunci iesisem din starea proasta pe care am descris-o.
    Azi avem si un prunc si ne bucuram de lucruri nebanuite. 🙂

Poteci de dor · ianuarie 5, 2019 la 12:43 pm

Cred că depinde foarte mult şi de ceea ce ne dorim noi de la ceilalţi, de modul în care ne raportăm la ceilalţi. E drept, există multe persoane care pe net se îmbracă în haine care nu au nicio legătură cu ceea ce sunt ei de fapt. Dar cred că pericolul ăsta există pe forumuri sau pe anumite siteuri, cum a spus şi Mama Aluniţă. E greu să te prefaci la infinit. Cred că nu poţi întinde prea mult coarda asta. Nici pe FB şi, cu atât mai puţin, pe un blog. Şi atunci cred că se pot lega anumite legături în funcţie de punctele-n comun. Nu poate fi numită prietenie, dacă ne gândim la prietenii din real cu care ne vizităm, petrecem revelioane sau zile de naştere. Dar dacă suntem sinceri cu noi, câţi prieteni cu adevărat prieteni avem dincolo de online?
Deci cred că e mai important felul în care privim noi o legătură din online, mai mult decât felul în care se comportă cei la care ne raportăm noi.

    Roxana · ianuarie 7, 2019 la 3:11 pm

    Asa e, asteptarile ne aduc cele mai mari dezamagiri.

Roxy · ianuarie 7, 2019 la 5:53 pm

Nu cred ca sunt prieteni, ci simple persoane cu care avem pasiuni comune

Lasă un răspuns

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

%d blogeri au apreciat: