Vaccinare obligatorie pe înţelesul celui mic

În urmă cu două săptămâni David şi a făcut vaccinul de cinci ani şi a făcut un caz nebun cu toate diplomele şi ştampilate chiar de el  primite pentru că a fost calm în timpul injecţiei. Vaccinarea la copiii este obligatorie şi la fel de obligatorie a fost şi grija mea de a-l pregăti şi a-l susţine în timpul vaccinării şi după.

I-am vorbit despre această vaccinare obligatorie din timp.

-am menţionat că va fi o mică înţepătura, ultima din această perioadă.
-am menţionat şi posibilitatea apariţiei durerii, nu-mi place să-l mint mai ales dacă va apărea şi ea, pentru că aşa îi pot anticipa reacţiile.
-a început să scâncească, dar i-am amintit că şi în timpul enterocolitei a fost un curajos şi a primit diplome pentru asta.
-i-am arătat chiar şi urma vaccinului de pe mâna mea.
-am specificat că toată “operaţiunea vaccinul” nu durează mult.
-La întrebarea chiar trebuie am răspuns cu : “Vaccinarea e obligatorie.”
În dimineaţa cu pricina am luat o jucărie de acasă pe care să o lase la cabinet pentru copiii mai mici după cum promisese. Asta la motivate şi l-a determinat să vrea să ajungă mai repede la uşa medicului. Acolo mai era o fetiţă cu care s-a jucat până când a venit rândul lui să intre înăuntru fără frică.
Aşa după cum v-am scris şi mai devreme, este important să nu ne speriem copiii cu medicii şi injecţiile.
Asistenta, o domnişoară drăguţă şi tânăra i-a atras atenţia din primă cu tot felul de întrebări, au vorbit despre cearşaful de pe pat şi protecţia pusă peste, au făcut cunoştinţă şi au râs doar pentru că erau acolo. La apariţia doamnei doctor s-a dus mândru să pună jucăria promisă în coşul pentru copiii. Urmărit de priviri aprobatoare şi susţinut de laude era în elementul lui. Relaţia dintre copil şi medic este una deosebit de importantă, dacă e una caldă şi apropiată cu atât mai bine, iar între David şi doamna noastră este o astfel de legătură. Pierduţi între diplome şi ştampile, ea le scotea, el le stampila, păreau doi prieteni. Mai apoi a venit vorba de grădiniţă şi s-a finalizat cu o demonstraţie de balet. Zâmbetul era accesoriul băiatului meu. Dar el ştia pentru ce a ajuns acolo şi a fost pregătit pentru înţepătura. Singura lui supărare a fost că a trebuit să fie ţinut de mânuţe pentru câteva minute. A plâns puţin, dar i-a trecut repede când i-am amintit că primise deja nişte diplome de curaj. Şi-a şters ochii şi gata.
După alte câteva stampile în carnetul cu vaccinuri şi detalii despre următorul de la 7 ani am plecat fericiţi acasă.
Nu a fost nevoie de o recompensă din partea mea pentru că, se purtase bine, ştia că aceasta vaccinare obligatorie îl va ajuta pe viitor.
Ştia de asemenea şi că pot apărea reacţii adverse, umflături ale locului vaccinării, febră şi alte reactii dureroase.
Nu a fost cazul, dar noi am examinat bubiţa acoperită de un leucoplast cu spider man, iar ea se purta absolut normal, nu s-a mărit, nu s-a roşit, nu a durut.
A trecut cu bine pentru că am mers la medic pregătiţi pentru vaccin, eu liniştită, el liniştit şi informat. Pentru că doamna a ştiut cum să îl pregătească şi pentru că reacţiile urâte s-au ţinut departe de el şi de data asta.
Voi cum vă pregătiţi pentru vaccin? Vorbiti din timp despre vaccinare obligatorie.

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.

Sursa foto unsplash.com

Please follow and like us: